Cerem, desigur, dar de dat, dam ceva?

La inceputul saptamanii scriam despre cum s-au trezit angajatii primariei pusi in fata situatiei de a da un examen anuntat cu dar 10 zile inainte. Au fost oameni care mi-au spus ca examenul e bine venit, poate asa mai invata si ei sa se poarte. Ca-s acri si rautaciosi, plictisiti si n-au nici o dorinta de a zambi atunci cand sunt nevoiti sa-si faca treaba.

Amu, io nu zic nu, or fi si de astia. Numai ca nu am intalnit asa functionari publici. Ori sunt eu cea mai norocoasa fiinta de pe planeta (ceea ce ma-ndoiesc, sincer), ori am stiut intotdeauna cum sa le pun problema. Si am lucrat cu statul, oho, o gramada de vreme: admnistratia financiara, primarie, vama (mai ales vama). Dar, cand te duci cu zambetul pe buze, e greu pentru ei sa fie malitiosi. Ca, pana la urma, sunt tot oameni.

Zilele trecute discutam cu un angajator cu care mai colaborez din cand in cand, despre o actiune pe care ar vrea sa o faca impreuna cu angajatii lui. Toate bune si frumase, insa cand li s-a spus ca trebuie sa isi ia doua ore din programul lor, toata lumea a dat bir cu fugitii. Si trebui sa va spun ca asta nu e unul dintre angajatorii aia care nu isi respecta promisiunile: plateste salariile la timp, da bonusuri, isi recompenseaza angajatii cu tpt felul de chestii, le vrobeste frumos, le face rost de programari la cei mai buni medici, pe cheltuiala lui. Adica no, un om care stie cum sa isi pastreze oamenii cu care lucreaza. Raspunsul lor la aceasta atitudine? “Du-te dracu’, n-am io timp de ore suplimentare”.

Si ma gandeam astazi exact la chestia asta. Cerem functionarilor sa fie amabili si draguti, dar noi suntem asa cu ei? Cerem pretenilor nostri sa ne respecte, dar noi stim sa ii respectam? Cerem angajatorilor salarii mari si purtare ireprosabila, dar noi dam ceva in schimb?

Culmea este ca aia care sunt cei mai ciufuti si mai cu musca pe caciula, au gura cea mai mare.


5 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *