Clujul de pe strada
Nici nu va imaginati cat de tare s-a animat Clujul. E normal, e ultimul weekend al TIFF-ului, Zilele Filmului Romanesc si toata floarea industriei e aici. De dimineata, sala micului dejun era plina de actori, regizori si producatori de film, a fost o placere sa intru si sa-i vad pe toti la un loc.
Totusi, Clujul are si alta viata, cea a studentiei. Care studentie, pentru unii, a luat sfarsit ieri. Cand am trecut pe langa una din facultati, ieri (nu stiu care, ca nu m-am uitat dupa inscriptii), am nimerit fix in mijlocul celor care isi faceau poze in roba, alaturi de parinti mandri sau prieteni bucurosi ca facultatea e gata, in sfarsit.
Am trecut pe langa un grup de oameni care cantau, iar o fata cu roba venea spre ei, fericita, cu un zambet larg, pana la urechi. Vazuse bannerul pe care prietenii ei il pregatisera, iar cand a ajuns langa grup, niste confetti au zburat in aer, a fost explozia de bucurie de care toti cei de acolo aveau nevoie. A fost tare emotionant sa asist la un moment atat de intim, la una dintre cele mai mari bucurii ale unui om: terminarea facultatii.
O ora mai tarziu, am trecut din nou pe acolo. Fericirea se mutase in alta parte, dar au ramas urme de praf de stele 
Ati spune ca asta n-are legatura cu festivalul. Poate nu, la prima vedere. Dar, daca ne gandim mai bine, asta face din TIFF ceva special: oamenii de aici (clujeni sau nu), bucuria lor, entuziasmul pe care il au cand umplu salile de cinema sa manance filme pe paine.
Tweet
