Sportul timisorean – din culise

Articol care face parte din seria pe care o dedic evenimentului Timisoara Brands Tour, organizat de PRbeta cu sprijinul Primariei Municipiului Timisoara.

Branduri participante: Timișoreana, Cramele Recaș, Arsenal Park, BC Timba Timișoara, REC Universitatea de Vest Timișoara, ACS Poli Timișoara.

Parteneri de mobilitate: Peugeot România.

Parteneri: PRbeta, Aventuria, Asociaţia Timișoara Capitală Culturală Europeană, Porche Timișoara, Amvest,Restaurant Belvedere.

Parteneri media: 24-FUN, Tion.

Timișoara Brands Tour este o franciză a Cluj Brands Tour, un concept marca TVdece

Sportul nu sta prea bine in tara asta. Nu ma refer la fotbal, desigur, desi nu inceteaza sa ma uimeasca paradoxul asta in care fotbalul are parte de cele mai slabe rezultate si de cea mai puternica sustinere financiara. Nici in Timisoara lucrurile nu stau altfel, desi e o intreaga controversa in jurul lui ACS Poli Timisoara, echipa de fotbal mutata de la Recas la Timisoara in vara anului 2012. Dar despre asta, mai incolo.

Prima zi a turului marcilor timisorene de renume a inceput cu o vizita la primarie (despre care va voi povesti separat), urmata de vizite la trei echipe de sport ale orasului: RCM Univ. de Vest Timisoara, BC TimBa Timisoara si ACS Poli Timisoara. Trei echipe, trei sporturi, nenumarati oameni plini de o pasiune fara de care ar fi fost de mult pierduti.

RCM Universitatea de Vest Timisoara

Eu am descoperit rugby-ul de curand, acum vreun an si jumatate, pe cand echipa noastra castiga Cupa Romaniei la Rugby intr-o finala aprig disputata cu echipa din Baia Mare (despre care am aflat mai tarziu ca e cam cea mai buna din actualul campionat). Am inceput sa merg la meciuri, apoi l-am cunoscut pe Dani Carpo (apropo, are blog si scrie foarte fain), numarul 8 al echipei, apoi am cunoscut alti rugbisti si suporteri ai echipei noastre.

Nu mi-a venit sa cred cand am vazut terenul pe care joaca, atunci cand am mers prima oara la un meci. Mai apoi am aflat ca nu au niste dusuri decente, un fizioterapeut al lor (desi au contract cu cineva, dar nu e al echipei, deci nu un om care sa le cunoasca toate problemele medicale), nici macar niste vestiare dotate cu minimul necesar. O echipa campioana, da? Cu rezultate, cu un antrenor-legenda care cred ca se cruceste de cand a venit in Romania si a vazut cam care e sprijinul acordat acestui sport. (si ca rog sa cititi la Toma cum a fost intalnirea cu Chester Williams pentru el)

Unul dintre cele mai recente meciuri s-a jucat, la propriu, in noroi pana la genunchi. Credeti-ma, cei care au fost atunci pe teren stiu ca nu e nicio exagerare. Cand am facut propunerea de vizitare a echipei, am nimerit fix dupa acel meci, iar Oana, PR-ul echipei, imi spunea ca nu stiu ce o sa faca meciul urmator. Unde o sa joace, ce o sa se intample, daca pot sa tina meciul acasa asa cum era programat. Pe stadion nu era voie ca se distruge, pe alte terenuri iar nu era voie ca nu se respecta regulamentul care are specificatii stricte in privinta suprafetei de joc. Problema s-a rezolvat, in sensul ca a mai plouat putin si s-a facut si mai mare noroi, dar tot acolo s-a jucat si se va juca in continuare. Problema se afla in mainile Celui de Sus, care ar trebui sa-si mai tina ploaia acasa la el.

BC TimBa Timisoara

Despre existenta BC TimBa am aflat pe vremea cand eram responsabil de comunicare la BC Timisoara. Horatiu Dejan (care are acum Jazzissimo, locul in care ne-a cantat Marius Matache pe 10 aprilie), manager general la BC Timisoara la acea vreme, imi povestea cu mandrie ca e unul dintre membrii fondatori ai unei echipe de baschet care juca in liga a doua. La putin timp dupa aceea l-am cunoscut pe Sebastian Raducanu, foarte tanarul manager al BC TimBa, om pasionat de baschet si de sport, in general. (Seba e unul dintre suporterii aceia frumosi ai lui Poli, unul din oamenii care insotea echipa de fotbal in deplasari si care mi-a spus o multime de povesti pe care n-as fi putut sa le aflu altfel) Pe vremea aceea, in 2010, imi spunea ca o sa-mi para rau ca nu merg sa lucrez cu ei, ca o sa ajunga in prima liga si o sa fie cea mai frumoasa echipa de baschet din tara. Bineinteles ca nu l-am crezut, desi admiram increderea pe care o are in baietii lui.

A avut dreptate. Sloganul BC TimBa este “punem suflet in baschet” si pe cuvant daca nu e exact asa. Nu numai ca pun suflet (desi, comparativ cu celelalte echipe din prima liga, nu prea au bani sa treaca strada de mai multe ori), dar fac un spectacol de zile mari la meciuri: majorete, comunicare coerenta cu tot felul de materiale promotionale, imnul echipei, tot ceea ce trebuie facut la capitolul imagine. Foarte jos palaria pentru Club Management, agentia timisoreana care se ocupa de imaginea lor, in special un mare bravo lui Tinu Vidaicu pentru deschiderea de care a dat dovada.

Revenind la bani, o echipa 100% privata nu prea are cum sa-si aduca bani. Cine mama naibii investeste in baschet in tara asta? Nici primaria (desi Consiliul Local a dat niste bani, dar foarte putini), nici Consiliul Judetean, nici firmele private, mai ales pe criza asta care tot trece de vreo 4 ani incoace. Cealalta echipa de baschet din liga 1, care e a primariei, are buget de un milion de euro pe an si nici ala nu le ajunge, ca-s niste cheltuieli enorme: echipamente, salarii, mese, chirii, cazari, cantonamente etc. Nu se pune problema atragerii de bani prin vanzarea de bilete, ca in Timisoara se merge gratuit la meciuri. (da, asta e o alta poveste care-mi sta pe creier de multi ani).

Cu toate astea, BC TimBa e o echipa atat de unita ca mi se pare ca nimic nu o sa-i opreasca. Determinarea lui Seba, bucuria oamenilor cu care lucreaza, pasiunea lui Bogdan Murarescu (antrenorul echipei, un veritabil nebun care traieste cu toata fiinta lui si bucuria si esecul), prietenia evidenta dintre jucatori, asta e reteta lor. Si nu cred ca vor pleca prea curand din prima liga a baschetului romanesc.

ACS Poli Timisoara

Mari controverse la aceasta echipa. Povestea, pe scurt, e asa. Poli Timisoara s-a desfiintat in vara lui 2012, iar primarul (pe atunci doar candidat la primaria Timisoarei) a promis ca face alta echipa, sustinuta de banii primariei. Zis si facut, numai ca o echipa noua ar fi insemnat startul din liga V, lucru cu care noul primar nu era de acord. Asa ca a luat echipa AC Recas, prezenta in liga a doua, a adus-o la Timisoara si i-a oferit finantare si a redenumit-o ACS Poli Timisoara.

Ceea ce primarul n-a prevazut a fost faptul ca suporterii adevarati ai lui Poli nu au vrut o echipa din alta parte, cu alte culori, alt palmares, alta istorie in spate. Ei au vrut echipa lor si nu conta daca era o echipa care joaca in liga a cincea. Drept urmare, Timisoara s-a scindat: ACS Poli a ramas fara suporteri, dar cu banii primariei, Poli Timisoara, o echipa nou construita, e in liga V si se bucura de sprijinul suporterilor cu rabdare.

In acest moment, echipa din liga a doua, cea pe care am vizitat-o si noi, are culorile alb-violet si palmaresul Poli Timisoara. Ceea ce pare sa nu fie un impediment pentru suporteri, pentru ca a mai exista un moment in istoria Poli in care aceasta a jucat fara culori si palmares, chiar inainte sa vina Iancu (sau, ma rog, pe vremea in care Iancu a preluat echipa si a devenit, pentru o vreme, erou).

Problema cea mare e ca oamenii vechi ai lui Poli (Vali Velcea, care e antrenor, Levi Balint, ofiter de presa din vremuri imemoriale etc.) au ramas cu ACS Poli, dar pasiunea lor pentru culorile alb-violet e aceeasi. Nimic nu s-a schimbat. De ce zic ca e o problema? Ca pe ei nu-i mai vede nimeni. Totusi, suporterii raman in liga a V-a, la o echipa care se lupta din rasputeri sa urce pas cu pas, in timp ce pe Dan Paltinisanu se joaca cu tribunele goale. Mi-as dori foarte tare sa vad din nou stadionul plin, sa simt din nou atmosfera aceea minunat si sper din suflet ca situatia se va reglementa, cumva, intr-un fel.

Dupa cum vedeti, in Timisoara nu stam chiar bine cu sportul. Dar avem ceva ce poate doar Clujul mai are: pasiune netarmuita. E multa munca in spatele fiecarei victorii sau infrangeri, sunt multe strangeri de dinti, multe piedici, multa ranchiuna. Dar, incet, lucrurile o sa se schimbe daca suntem mai multi cei care cerem normalitatea pe terenurile de baschetm fotbal sau rugby.

Avem nevoie doar de putina rabdare si perseverenta.

*fotografiile sunt facute de Dragos Asaftei

Tweet