Garda, prezinta onorul!

Cetatea Alba Carolina e un fel de oras in oras. Are legi proprii, intrari numai ale ei pe care poate sa le inchida de tot, daca ar vrea, pana si paza si protectia sunt “de-ale locului”. E un oras intreg acolo, dar un oras altfel. Pagina lor de prezentare spune ca e “locul in care respiri istorie”. Eu as spune ca e locul in care te intalnesti cu istoria pe alee. Pentru ca, la tot pasul, intalnesti garzile cetatii, niste barbati inalti, frumosi si cu prestanta, care sunt imbracati cu uniforma specifica de secol 17-18 si care poarta dupa ei niste baionete de-ti vine sa fugi si sa te ascunzi, nu cumva sa dea razboiul peste tine.

Una din garzile prezente in cetate, mi-a povestit cat de mult ii place sa faca parte dintre cei care contribuie la bunul mers al orasului-cetate. Are 23 de ani, a fost student la facultatea de inginerie, la care a renuntat pentru o slujba la Alba Iulia. Mi-a zis ca oricum avea de gand sa se intoarca acasa si mai bine a profitat de ocazie pentru a deveni slujbas al garzii decat sa termine facultatea si sa nu isi gaseasca post. “Asa am stiut eu sa contribui”, mi-a spus, cu un zambet care mi-a confirmat ca e multumit cu alegerea facuta.

Domnul Vasile Opruta e seful garzii de la Cetatea Alba Carolina. Si nu e acolo degeaba, armata e viata lui. E colonel si a facut parte din prima generatie a Scolii Militare din Alba Iulia. E un om ferm care vorbeste apasat si care face glume cazone, la care razi, ca el e foarte amuzant, insa are o asprime in vorba care sigur e deprindere dupa atatia ani de militarie. E ceva in vocea lui care pe mine m-a facut sa vreau sa iau pozitia de drepti atunci cand am cerut permisiunea sa-i pun cateva intrebari. N-am reusit sa-l fotografiez, mi-era frica sa nu-mi consite telefonul, dar iata cum arata garda condusa de dansul

 

Ca tot veni vorba, schimbul de garda e cel mai frumos ceremonial pe care l-am vazut vreodata, desi n-am vazut prea multe la viata mea. Are muzica, are oameni din armata (hiar daca din armata unor vremuri apuse), are cai, are barbati frumosi si mandri. As vrea sa vi-l povestesc, dar farmecul e acolo, in fiecare zi la ora 12. Eu pot sa va arat doar niste fotografii facute cu un biet telefon incapabil sa redea maretia la care am asistat.

Sa ne intelegem: Cetatea Alba Carolina NU e un loc de vizitat. Adica nu poti sa mergi acolo asteptandu-te sa gasesti niste pietre frumos reconditionate. La Alba Iulia mergi sa vezi entuziasm in oamenii locului, sa le auzi si sa le simti mandria ca in orasul lor, cel pe care o tara intreaga il baga in seama o singura zi pe an, s-a facut cea mai mare investitie in patrimoniu, vreodata, in Romania. Mergi cu inima deschisa si pregatit sa iti recapeti increderea ca in tara asta se pot face lucruri frumoase daca ai niste oameni care cred si pot sa faca diferenta.

Iar despre oameni, intr-un post viitor.

Tweet