Concluzii

Mai, ce sa va spun, zilele astea sunt foarte dezamagita de multi din jurul meu. Cred ca am auzit de cel putin 100 de ori “dar de ce te-ai luat de aia, nu trebuia, nu era cazul, oamenii au o parere, lasa-i sa si-o exprime etc”.

Se pare ca nimeni n-a inteles ca eu n-am avut probleme cu critica evenimentului, ci cu faptul ca am fost atacata EU si lipsa de experienta in domeniul organizarii de evenimente. Cum ar veni, ar fi trebuit sa tac din nou, sa nu spun nimic, sa las oamenii sa zica orice si sa trec mai departe.

Cateodata nu se poate. Cateodata e bine sa spui ce ai pe suflet si sa arati oamenilor ca esti om si ca lucurile de rahat care se spun despre tine ating si dor. Ca aici, pe blog, nu poti fi tot timpul vesel si ca mai transmiti si lucruri negative, ca doar asa e viata.

Nu sunt omul care sa inghita si sa mearga mai departe, pentru ca nu sunt romanul tipic. Nu sunt omul care sa taca la nesfarsit, pentru ca nu vreau sa ajung la 40 de ani cu niste frustrari mai mari decat blocurile comuniste construite de Ceausescu.

Iar daca am ceva de spus, o sa spun, intotdeauna. Ca, daca gresesc, stiu sa imi cer si scuze, nu afirm ca detin adevarul absolut. Inteleg ca sunt om, dar mai inteleg ca fac foarte multe si pentru sufletul meu, nu doar pentru faima si bani. Iar daca ceea ce am facut eu a ajuns la un singur om si acel om duce povestea mai departe, e de ajuns.

E tare pacat ca s-a ajuns la asemenea discutii si imi pare rau ca m-am lasat tarata in mocirla celor care detin adevarul absolut. Insa, spre deosebire de ei, eu tocmai am iesit din ea, si o sa-mi vad mai departe de proiecte, cu siguranta omului care a trecut prin multe si care a muncit pentru ceea ce e acum.

Bine am revenit! 😉


17 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *