Construind încredere la FITS 2016
Sunt în Media Hub-ul FITS încercând să-mi fac programul pe ziua de azi. Parcă aș revedea Metamorfozele lui Purcărete, dar m-aș duce și la dans și parcă aș mai vedea niște spectacole care încep la ora 18, în același timp cu dansul.
Și festivalul ăsta este despre alegeri, întotdeauna presărate cu o umbră de regret. De fapt, chiar în momentele în care scriu, Media Hub-ul este gol (am mai rămas în el doar eu și o voluntară care trebuie să aibă grijă de ce se întâmplă pe aici) pentru că absolut toată lumea a mers la conferința de presă a cărei invitat este Tim Robbins. De ce n-am mers și eu? Nu știu exact. Poate pentru că sunt momente în care nu vreau să strivesc corola de minuni a lumii și îmi place să rămân fan, fără să vreau să știu foarte multe din culise.
Apropo de Tim Robbins, omul este de o relaxare imensă. În urmă cu două zile a ieșit din sala Thalia (unde mersese împreună cu trupa lui de actori pentru repetițiile la Visul unei nopți de vară care s-a jucat aseară), în fața sălii așteptându-l BMW-ul cu însemnele oficiale ale festivalului. În loc să urce în mașină, așa cum s-a așteptat toată lumea, a plecat la pas prin oraș. În șlapi, pantaloni scurți și curios nevoie mare (îl vedeam citind inscripțiile de pe zidul cetății cu mare interes). S-a întors după vreo două ore, s-a întâlnit cu doamna care-l are în grijă și au plecat pe jos în direcție opusă, ignorând din nou mașina care venise pentru a doua oară să-l recupereze.
Mi-e tare drag să văd oameni excepționali, pe care îi știu de la televizor sau de pe marile ecrane comportându-se atât de uman și de firesc. Da, știu că și ei sunt oameni, dar tot pare extraordinar. Spre exemplu, timp de trei dimineți la rând am stat la cafea și povești cu Florin Piersic Jr., iar azi dimineață m-am intersectat, zâmbit și salutat cu Irina Margareta Nistor. Clubul festivalului îi aduce laolaltă pe toti artiștii veniți la festival, se întâmplă concerte ad hoc și sentimentul este, cu adevărat, unul de aparținere. Simt că aparțin, că festivalul e al meu așa cum e al fiecărui om care se află aici, fie ca spectator, fie ca artist, fie ca parte din echipă. Iar tema de anul ăsta, „building trust” are, în aceste condiții, foarte mult sens.
Festivalul de Teatru de la Sibiu e întotdeauna o idee bună. Nu e numai despre teatru, e despre dans, fotografie, muzică, literatură, pictură și management cultural. Hai, mai avem trei zile pe care să le trăim din plin. Ne citim din nou mâine, cu alte vorbe din suflet despre spectacole și artiști.
Foto: Radu Bădoiu pentru FITS 2016.
Tweet
