Cronica de crashma. Episodul 2

Vineri seara, complex studentesc, karaoke. Io – rupta de obosita, veneam dintr-o delegatie extrem de obositoare. La masa, plin de tineri entuziasti. De fapt, tot localul era plin de tineri entuziasti, nush ce fras mai caut io printre ei, ca de vreo 2 saptamani incoace is plictisita de viata mea sociala exagerata.

Oamenii din karaoke sunt, in general, impartiti in doua categorii: cei care vin sa se distreze si canta numai asa, de chestie, in general cate o melodie romaneasca pe care mai mult o urla; ceilalti sunt talente nedescoperite, unii au voci chiar bune, insa n-au avut ocazia sa mearga pe plan national, ca sa zic asa. Mai e si o a treia categorie, cu pondere destul de mica, totusi: oameni care canta de placere, ca le-o zis un prieten odata ca ei au voce si ar putea sa cante si in cadru cat de cat organizat. Io-s a treia categorie.

Dupa ce am suportat niste ragete de mare arta, la un moment dat am decis ca mergem la Fratelli. V-am zis ca-mi place crashma asta? 😀 Cand am ajuns, mi s-a parut ca muzica e mai misto decat in alte dati si m-am apucat de dansat. Si nu m-am mai putut opri. Nu, nu bausem nimic (de fapt n-am mai tras o betie de foarte multa vreme, ar fi cazul sa ma opresc din cumintenie), ceea ce nu se poate spune de insotitorii mei, care erau “pe val”. M-am oprit la o vreme, pentru ca in coltul barului era un grup de barbati (trecuti de 35 de ani, cred), care se uitau putin cam insistent. Tind sa cred ca era din cauza ca dansam foarte bine, nicidecum din cauza ca rochia era prea scurta.

Sambata seara, acelasi Fratelli. Aproape aceeasi insotitori, ca in curand o sa ma banuiasca lumea de trigamie, la cat ma pupa baietii astia. Era un tip la bar care se uita la mine si vedeam in privirea lui ca nu mai intelege nimic: venea unul dintre insotitori si ma pupa pe frunte, altul ma pupa pe obraz si al treilea ma strangea in brate. Si omul ala era tot mai nedumerit. Nu-i bai, ca la o vreme o baut un absinth si probabil ca n-a mai inteles nimic din tot ce-l inconjura.

Fetele din Fratelli – exact la fel ca intotdeauna. Nici pana in ziua de azi n-au invatat ca daca alegi sa arati decolteul, acoperi picioarele. Si invers. Probabil ca nu se pot hotari. Si apoi se simt jignite ca vine un tampit la ele si le spune “Hai sa ne futem”.
Baietii/barbatii (???) din Fratelli – aia care nu-s cuplati, par disperati. Am mai scris despre asta, totusi am un sfat pentru ei: daca le duceti acasa (la voi, la ele, nu conteaza), dati-va jos sosetele; cica-i semn de disperare maxima.

Una peste alta, a fost un weekend obositor. Vine o alta saptamana, plina de necunoscute. Ne citim din tara.


4 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *