Da’ cu bonu’ ce-ati facut?

Vazut-am la Sirb un articol despre cum “abece-urile” de cartier nu dau bonuri de casa, ca n-ai, practic, vreo garantie in caz de ceva. Si prin “ceva” ma refer ca daca, Doamne feri, gasesti vreun gandac in cutia de pateu, prinde orbu’ scoate-i ochii, ca fara bon de casa n-ai pe cine trage la raspundere.

Si mi-am amintit de o intamplare de asta cu magazin de cartier, cand am luat niste crenvursti si i-am mancat pe nerasuflate, iar la o ora dupa ce am mancat jumate din ce-am cumparat am facut o toxiinfectie alimentara de toata frumusetea. Mai ramasesera niste bucatele de carne de aia, dar ce sa fi facut cu ea? Sa merg la OPC sa ma plang? Cum? Ca n-aveam bon, ar fi fost o acuzatie fara temei legal. Am mers la spital, mi s-au dat medicamente si asta a fost, m-am invatat sa nu mai iau produse de astea perisabile decat de la magazine mari. Sa nu mai zic ca de atunci is mai sensibila ca o floare, imediat ma atentioneaza stomacul daca nu-i dau ceva ce sa-i placa, iar alergia dezvoltata in urma toxiinfectiei apare cand mi-e lumea mai draga.

E adevarat, multe dintre magazinele astea mici fac comert “la negru” pentru ca-s ingropate in taxe la stat: impozit forfetar, TVA, impozit pe profit, pe venit si mai stiu eu ce alte chestii. Pe de alta parte, nici afacerile nu-s pentru toata lumea. Asa ca, daca stau bine sa ma gandesc, parca mai degraba ma ingrijoreaza bunastarea mea decat a unui afacerist de cartier caruia nu-i pasa de sanatatea mea, ci de buzunarul propriu.

Stiu ca la un moment dat se discutase prin parlament/camera deputatilor/ ceva institutie de asta de stie sa dea legi ca aceste chioscuri de stau ascunse dupa blocuri sunt ilegale. Totusi, din cate vad in zona mea, n-au disparut chiar de tot si ma intreb cum de mai rezista fara sa se sesizeze cineva. Pe de alta parte, poate ca magazinele astea mici de la cate un parter de bloc ar fi in regula daca chiar ar da bonurile alea de la casa de marcat pe care o tin sa stranga praful (cum e magazinul de la parterul casei mele, singurul la care am vazut ca se da bon fiscal de fiecare data cand cineva cumpara ceva).

Ma rog, una peste alta e ca atata timp cat eu sunt obligata sa-mi platesc tot felul de dari la stat, fara sa ma intrebe nimeni daca vreau sau nu, asa ar trebui si astia sa fie obligati sa dea bonuri fiscale, mai ales cand e vorba de sanatatea cumparatorilor. Da, educatia ar trebui sa vina si din partea cumparatorilor, sa nu mai ia nimeni produse alimentare fara sa ceara bon fiscal, dar romanul pare ca nu se gandeste la sanatatea proprie, din pacate.

Nu propun o boicotare, nici vorba de asa ceva, dar daca ne-am gandi si noi mai mult la sanatatea noastra, poate ca am sti sa cerem ceea ce ni se cuvine: atitudine cinstita printr-un amarat de bon fiscal.

Fotografia care ilustreaza acest articol e de pe Shutterstock, iar imaginile pe care le veti vedea timp de trei luni aici fac parte dintr-un frumos parteneriat cu ei. Licenta pe care o am permite publicarea fotografiilor doar pe acest blog, dar sper sa va placa felul in care aleg sa-mi ilustrez gandurile.

Tweet