Daca vrei sa intelegi fotbalul
Pe Levi Balint l-am cunoscut in 2010, cand am inceput sa ma ocup de comunicare pentru BC Timisoara. El era ofiter de presa pentru Poli Timisoara (e si acum, dar la cate nebunii se intampla in acea echipa, parca nici nu mai conteaza foarte tare viitorul, iar trecutul a devenit si mai apasator prin momentele fericite traite).
Ne-am inteles din prima, pentru ca Levi e un om foarte deschis si vesel. Am lucrat impreuna in cateva momente in care atat echipa de baschet, cat si cea de fotbal, au avut evenimente comune si totul trebuia sa iasa bine. L-am urmarit de la distanta (o distanta de doar cativa metri, pentru ca aveam birourile pe acelasi palier), am invatat, am bagat la cap si am inceput sa il admir tot mai tare pe acest om care era o componenta a nucleului in jurul caruia se tot incerca sa se cladeasca o echipa de fotbal. A trecut prin tot felul de nelinisti si nelamuriri, intotdeauna cu zambetul pe buze, ceea ce mi se pare fantastic.
Iubeste fotbalul intr-un fel al lui. Mai frumos decat asta e faptul ca incearca sa transmita aceeasi iubire si celorlalti scarbiti de fotbalul romanesc si poate sa dea niste detalii care nu se stiu, mai ales despre Poli, echipa noastra violet. Pentru mine, o “vinitura” in Timisoara, e mai mult decat important sa aflu de ce a devenit Poli o legenda si ce simte un om din interiorul echipei.
De ce atatea cuvinte despre Levi? Pai mi-as dori sa-i cititi blogul sau sa-l urmariti pe Twitter. Poate si sa va imprieteniti cu el pe Facebook (dar trebuie sa il cautati, nu i-as da chiar eu link-ul aici, inca sunt de parere ca un cont de FB e ceva personal). Oricum ar fi, o sa va amuzati, intristati, bucurati, ingandurati, o sa fiti nostalgici, o sa intelegeti mai bine niste lucruri.
Poate-poate l-oi convinge sa vina la urmatorul blogmeet. Sa-l cunoasca si altii si sa-l vada asa cum il vad si eu.
PS: ma distreaza foarte tare cum, la atata vreme dupa ce eu nu mai sunt la BC Timisoara, el imi spune in continuare “omoloaga mea de la baschet.”
