O lumina mica de-as avea

Anul asta, in iulie, am fost la festivalul de jazz de la Garana. Imi tot doresc de cativa ani sa ajung si n-am reusit decat o zi, acum vreo 4 ani, cand am stat de dupa amiaza pana noaptea la toate concertele zilei respective, apoi am plecat acasa. Deci nu avusesem experienta de Garana, aia adevarata. Si nici n-a stiut nimeni sa ma pregateasca, asa ca am trait trei dintre cele mai interesante zile ale anului.

In primul rand, am mai gasit loc de cazare doar la Brebu Nou. Care Brebu Nou e la vreo 6 kilometri de Poiana Lupului, locul in care se intampla Garana an de an. Evident, n-am stiut ca vom fi asa departe si cand am facut planurile de calatorie, am aranjat cu un prieten sa ne duca pana acolo. Ne-a cam stat in gat cand am ajuns, dar no, ne-am gandit ca ne vom descurca intr-un fel si fara masina.

Tin sa va spun ca nu, nu ne-am descurcat. Chiar deloc. Daca la dus am avut bafta si am gasit niste masini care sa ne duca pana la Poiana Lupului, drumul de intors a fost de fiecare data pe jos. 6 kilometri. Prin padure. Prin bezna. Si acum ii multumesc lui Bogdan ca a avut la el o lanterna frontala, care ne-a luminat drumul.

Nu stiu daca stiti, dar prin padurile alea e destul de periculos sa mergi noaptea. Banuiesc ca in orice alta padure e la fel. La un moment dat m-am speriat de un caine mare, urat si negru, care se “imprietenise” cu noi, iar singurele arme pe care le aveam erau smartfoanele (si acum ma gandesc cat de inconstienti am fost). Bine, iubitul meu avea un Nokia vechi si mult mai greu decat toate telefoanele noastre la un loc, dar cred ca nu ne-ar fi fost de prea mare folos. Bine ca n-a fost nevoie sa aflam 😀

No, de cand am aflat de lanterna indestructibila (ca au facut fetele de la The Practice o mega lansare), mi-am spus ca o vreau, ca imi trebuie, ca am nevoie de ea macar o data pe an, cand merg la Garana. Si coincidenta sau nu, tomai cand scriam al doilea paragraf din acest articol, a sunat curierul la usa si m-a facut sa sar in sus de bucurie (I shit you not, m-or auzit vecinii, sigur):

Lanterna indestructibila Varta

Dap, ala e un ciocan. Tre s-o supun pe “Doamna Indestructibila” la teste nebanuite, asa ca voi face ce sigur nu va face nimeni: o voi baga in geanta si o voi cara cu mine peste tot. Sunt sigura ca multi nu stiu, dar eu am reusit sa stric niste obiecte indestructibile, printre care si niste ochelari care au rezistat rontaielilor cainelui, dar nu si fortei mele de distrugere. Ea a fost testata de niste grei (la propriu), pentru ca la lansare au fost prezenti Ion Oncescu, Radu Valahu si Daniel Instalatorul, care au incercat sa indoaie lanterna cu clesti, au trecut-o prin foc, au tras cu ea greutati foarte mari, deci a fost cam chinuita.

Ne citim saptamana viitoare cu concluzii.

Tweet