Despre sărbători și familie, numai de bine
Nu, că-s adânc în spiritul sărbătorilor, numai un iepuraș și-o lumină văd în fața ochilor. Asta pe lângă pace și sfințenie, familie și ale cele cuvenite.
Despre familie voiam eu să vorbesc azi. De fapt, nu atât despre familie cât despre convenții sociale. cineva îmi zicea deunăzi că trăiesc într-un sistem, fie că-mi place sau nu, și că oricum urmez niște căi stabilite de alții (nu, nu e nimic spiritual aici, teoria e că și strada o traversăm pe acolo pe unde au hotărât alții, nu noi, dar aici e mai mult de dezvolta și o lăsăm pe altă dată).
Am „condus” un studiu făcut în micul meu cerc de oameni cu care îmi permit să povestesc mai mult de „bine, ce faci, bine, ce rochie faină ai azi”, curioasă fiind de sentimentele pe care le provoacă drumul către familie de sărbători. Nici măcar un singur om din vreo 20 nu mi-a zis cât e de bucuros că merge acasă. Cea mai pozitivă reacție a fost „lasă, măcar dorm și mănânc, mă întorc la Timișoara cât de cât mai odihnită”. Iar de plecat, mai toți pleacă sâmbătă spre casele natale; la prânz sau după-amiază, cât mai târziu.
O altă concluzie a fost că ne e dor și am sta cu toți cei care nu mai sunt. Celor mai mulți le e dor de bunici (recunosc, și eu mă simt ciudat să merg la Sibiu de când bunicul nu mai e), mie mi-e dor și de ea – un dor pe care-l tot aștept să treacă de vreo 17 ani.
E trist că mulți dintre noi nu fac drumul către casă, de sărbători, din convingere. Suntem sătui de familia tradițională care se ceartă pe aceleași subiecte an după an, că doar de sărbători ne adunăm cu toții la aceeași masă, iar vechile frustrări răzbat și ne chinuie pe toți în aceeași măsură. Ne aruncăm în convenția socială care spune că la momente de astea trebuie să fim cu familia, în loc să alegem să facem lucrurile care ne vin bine la suflet.
Cred că adevărul e, cumva, altul. Sperăm ca fiecare sărbătoare de asta să fie ocazia de a face pace. Pace cu noi și cu cei din jurul nostru care ne-au (și pe care i-am) rănit într-un fel sau altul.
Oricare ar fi gândurile cu care plecați la drum, eu vă doresc să aveți parte de puțină pace și de acceptarea a ceea ce sunteți acum. Să vă bucurați, puțin de tot, de locuri familiare și de chipuri prietenoase. Nici eu nu plec la drum cu cea mai mare voioșie, dar asta o să vină pe drum, mâine, pe la prânz. Sărbători cu bine!
Tweet
