Dumnezeul meu e egoist

Imi vin gandurile de-a valma si lacrimile nu se opresc. De alaltaieri aud intr-una : « Tu, nu mai plange, ca vine Mile si-ti trage doua peste cap de nu te vezi ! » Ca asa era el : ne injura si ne facea prosti pe toti daca nu intelegeam ca el iubeste viata si isi asuma toata hotararile pe care le ia.

Cand Dumnezeul meu a hotarat sa o ia de langa mine pe cea care mi-a fost a doua mama, aveam 20 de ani. Neimpliniti. Imi facusem planuri sa il duc pe prietenul meu de atunci sa il cunoasca, sa-mi spuna ce crede si sa barfim amandoua despre ce inseamna sa devii femeie. Sa radem si sa fumam in timp ce bem un Garrone alb, iar el va fi nevoit sa treaca proba de foc cu sotul ei, ursuz si cu o inima de aur ascunsa in ambalajul indiferentei. N-am mai apucat sa fac nimic din toate astea si imi amintesc ca ultima oara cand am vorbit cu ea, i-am strigat din hol : « Nu mai vin sa te pup, fug ca pierd trenul, ne vedem dupa operatie ! »

Am revazut-o, intr-un cosciug. Tata (era sora lui) a venit la mine si mi-a spus ca nu e machiata, « cum sa plece nemachiata ? ». Mi-am luat rujul care semana cu al ei, creionul dermatograf albastru, pensula si fardul de obraz si am aranjat-o fara teama, doar cu gandul ca oamenii trebuie sa o vada asa cum era : aranjata tot timpul, cocheta, femeie…

Acum, s-a dus Mile. Un om care, in putinul timp pe care l-am petrecut impreuna, a reusit sa ma faca sa ma simt de parca l-as fi cunoscut dintotdeauna. Cald si de o bunatate care ma enerva, pur si simplu, pentru ca imi era atat de greu sa cred ca exista pe lumea asta un om care se bucura ca un copil atunci cand facea un bine cuiva. El si Ramona erau o familie asa cum mi-am dorit si eu sa am, intotdeauna : pusi pe glume tot timpul, devotati unul altuia si purtand in ei o iubire atat de mare incat se vedea de la o posta.

Mile e la ingeri si face ordine in Rai. Ieri, la inmormantarea lui, aveam senzatia ca ne priveste dintr-un fotoliu, de sus, cu un coniac intr-o mana si cu un trabuc in cealalta. Va fi singurul inger viciat care ii da palme dupa ceafa lui Sf. Petru, reorganizand Poarta Raiului. Ca asa e Dumnezeu : un egoist care se inconjoara de elite si ne lasa pe noi sa traim langa oameni care nu fac nici cat o ceapa degerata. Isi ia la El tot ce e mai bun si mai frumos in lumea asta

Dormi in pace !

Tweet