Dupa o vreme

Intr-o lume in care toata lumea fuge de relatii si de stabilitate, eu caut motive sa ma opresc. Caut frumusetea din rutina zilnica, vreau sa gasesc recipientul minune care imi pastreaza caldura din bratele lui, de dimineata pana seara, cand ne reintalnim.

Am descoperit cat e de frumoasa rutina. Aceleasi obiceiuri au darul sa te reconforteze si sa-ti dea o siguranta calma, care nu trece usor. Unii ar spune ca siguranta pe care o simti e periculoasa. Eu as spune ca e un rau necesar. Ca daca prea multa siguranta strica, tine de inteligenta fiecaruia dintre noi sa o ducem in directia potrivita. Atunci cand indragosteala trece si fluturii din stomac se aseaza, increderea data celuilalt are darul sa ne tina acolo, la bine si la rau.

Asa e, odata ce iubesti asezat, nu mai bagi in seama binele care se intampla si incepi sa vezi defectele. Parca nu-ti place atat de mult ca e agitat cad doarme, cateodata imbratisarea din timpul noptii te sufoca si ai vrea sa se intoarca pe partea cealalta, iti vine sa-i crapi capul cand ai cate o zi proasta si exact in ziua aia se hotaraste sa-si fac alt program, te enerveaza ca nu te lasa sa lucrezi in liniste si nu intelegi de ce iti face crize de gelozie atunci cand muncesti, poate, prea aproape de altcineva.

Dar, odata cu asta vin si cele mai frumoase momente. Acelea in care realizezi ca te-ai obisnuit sa dormi intr-o anumita pozitie, ca asa puteti sta imbratisati. Sau acelea in care iti aduce cafeaua la pat dimineata si te saruta pe fuga, ca trebuie sa plece. Sau acelea in care aduci tu cafeaua la pat si dai acelasi sarut pe fuga, ca te grabesti. Cand vezi cum se infurie cand altii te supara sau cand i se lumineaza fata cand iti spune “mi-a fost dor de tine”. Cand imparti aceeasi baie, unul la dus si unul la chiuveta, spalandu-se pe dinti. Cand gatesti impreuna, unul cioba, celalalt friptura si impreuna desertul. Mici bucurii pe care le imparti, despre care nu stie nimeni, dar care conteaza mai mult decat orice altceva. Pentru ca se intampla.

Echilibrul? Inca il caut, nu am stiut niciodata sa fiu un om al echilibrului. Dar am invatat ca greselile pot fi iertate atata timp cat si amandoi fac greseli in mod constant. Am mai invatat ca e usor sa faci compromisuri daca il vezi pe celalalt ca face la fel.

Si am invatat, poate, cel mai important lucru: ca daca te lasi dominat de instincte, poti pierde tot. Si nici macar iubirea nu mai e de ajuns.


10 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *