Dupa trei editii de PRbeta Workshops pentru studenti

E al treilea decembrie consecutiv care vine cu nevoia de bilant serios dupa niste workshop-uri pe care le-am gandit pentru viitori practicieni in PR si comunicare. Al treilea decembrie consecutiv in care ma gandesc ca puteam face mai bine, mai mult, mai clar, mai eficient. Bilantul nu e intotdeauna o activitate care sa ne umple de mandrie; mai degraba una in care sa scriem negru pe alb care ne-au fost greselile si cum sa le evitam pe viitor. Nu de alta, dar sigur vom face alte greseli in editiile viitoare.

Cateva lucruri bune exista. Sunt clare. Sunt, de fapt, parte din motivatia care ne face sa continuam ideea, sa o dezvoltam, sa o crestem.

Unul ar fi implicarea Telekom. E al treia editie consecutiva in care ne sunt parteneri principali; chiar daca, intre timp, a existat un rebranding, ideea asta le e aproape si continua sa investeasca in viitorul ei. De la inceputuri si pana in momentul de fata, oamenii de legatura din companie s-au schimbat, pana am ajuns sa lucram cu un om pe care nu l-am vazut niciodata in carne si oase (desi asta se va schimba foarte curand), care insa stia de noi, de proiectul nostru si de implicarea companiei. E cel mai clar semn ca o idee buna trece de oamenii care se zbat sa o sustina la inceputuri si ajunge sa fie apropiata de valorile companiei. Alt partener traditional e Autonom Rent-a-Car, de fiecare data acolo unde e nevoie, iar anul acesta ni s-a alaturat si Fornetti. Multumim, doamnelor.

Apoi, un motiv pentru care aceste workshop-uri vor continua cat timp vom avea energie sa le facem e implicarea trainerilor. Anul acesta a fost mai greu ca niciodata pentru ca toti suntem mult mai ocupati decat eram acum doi ani. Am avut traineri care au ajuns la workshop-uri fara sa fi dormit macar o ora, altii care dormisera doua-trei ore. Cu toate astea, prezenta lor in fata studentilor a fost impecabila. Cu daruire si incantare pentru mintile tinere, absolut toti au tinut sa-i felicite pe cei prezenti pentru inspiratia si dorinta de a face mai mult pentru ei, de a invata de la practicieni despre ce inseamna sa lucrezi in comunicare.

Poate cel mai important motiv (unul despre care scriu ori de cate ori am ocazia) e bucuria de final a participantilor. Noi, organizatorii, stim care e nivelul calitativ al acestor training-uri care tin 6 zile, insa ei, studentii, inteleg abia la sfarsit cat de mult le vor folosi informatiile adunate de la traineri. Si chiar daca auzim la finalul fiecarui workshop “am invatat mai mult intr-o saptamana de workshop-uri decat in x ani de facultate”, nu inseamna ca nu ne emotioneaza de fiecare data.

Studentii nostri din anii anteriori sunt departe, deja, profesional. Unii lucreaza in agentii mari si foarte mari din Bucuresti, altii si-au deschis mici afaceri, altii comunica evenimente culturale mai cunoscute sau mai putin cunoscute. Aproape 80% dintre cei pe care i-am avut la workshop-uri lucreaza in domeniul PR-ului si al comunicarii, cu rezultate vizibile local si national. Am primit zeci de mesaje de multumire de la ei sau de la companiile in care lucreaza. Toti, fara exceptie, ne spun ca fara trainerii de la workshop-uri le-ar fi fost mult mai greu sa isi porneasca o cariera.

Un om drag mie imi spune zilnic ca ar trebui sa pun la indoiala tot ce fac pentru ca doar asa pot creste calitatea lucrurilor pe care le construiesc, iar acest eveniment nu face exceptie. In fiecare an ma inteb, alaturi de colegele mele, daca putem face anul viitor mai bine. Daca putem strange in jurul nostru mai multa sustinere, daca vom putea, vreodata, sa crestem numarul celor care an de an vin sa-si faca putina lumina in ceea ce inseamna gandul unei viitoare cariere in comunicare. Cateva zeci de studenti pe an nu inseamna mult; e ceva, e adevarat, e mai mult decat a facut oricine pana acum, dar nu e suficient.

Pana atunci, pana vom gasi solutia salvatoare, inchei cu un singur gand: bucuria din ochii unui copil care intelege (in sfarsit!) care ii e drumul profesional e de nepovestit. Iar multumirea mea cea mai mare e ca traiesc asta, din 2012 incoace, in fiecare toamna.

Tweet