E weekend!!!

Ieri, fiind ziua prietenei mele (puiu, la multi ani), mi-am calcat putin peste hotararea pe care am luat-o (adica aia de a nu mai bantui prin crashme weekend de weekend) si am purces la o usoara distractie, de vineri. Am inceput usor si relaxat la ea acasa, apoi am plecat creanga prin oras. La un club. Nu-i dau numele, ca-l fac de ras.

Ajungem noi acolo, iar la intrare ne opresc badigarzii, sa ne ceara bani. Imi dau seama ca m-am invatat prost, ca la Fratelli nu e intrare. In timp ce ne taie biletele, unul dintre malaci ne intreaba: “aveti rezervare?”. Noi zicem ca nu, el ne indeamna sa-l cautam pe Luci si sa rezolvam cu masa. Moama, zic, ce full is astia, las, ca daca nu-i masa, stam la bar si asa io-s fascinata de barmani. Explic alta data ce si cum.

Intram in club…stupoare. Nu era nimeni. Nimeni, in afara de personal, of course. Ne intampina Luci, care ne intreaba de rezervare :)). Omule, esti nebun? E 12 si ti-e clubul gol. La ce dracu’ ma intrebi de rezervare? Vrei sa faci pe interesantul? Io, desteapta lu’ papuc, ca nu ma pot abtine, il intreb: “da’ auzi, voi aveti party privat in seara asta? V-ati chemat toti prietenii imaginari si acum chefuiti?” Creca s-o suparat putin pe mine, dar facand parte din grupul singurilor clienti pe care ii are, s-o abtinut sa-mi zica ceva. Desi am citit in ochii lui ca ar fi vrut.

Dupa vreo 2 pahare de suc de mere (eu) si cateva pahare de suc de mere cu whisky (ceilalti) s-a incins atmosfera (intre noi) si ne-am dus la DJ sa-i cerem neshte muzica. Ce pana mea, eram singuri, puteam sa ascultam si Bach daca aveam chef (mie imi place mai mult Haydn, da’ no, asa a sunat replica venita de la unul din grup). Si i-am cerut Armand van Helden (pana mea, muzica de club, da’ si cu ceva vorbe). S-o uitat ala la noi de parca i-am fi cerut sushi cu sos wasabi: “Da’…n-am!” Cum kkt n-ai? Cum sa fii DJ intr-un club si sa nu ai van Helden? Mno, l-am lasat in amarul lui si ne-am intors la masa.

Intre timp, mai venisera unii. Cu niste pitzipoance, care s-au suit pe un fel de podium aflat in fata mesei si au inceput sa danseze. Mno, vorba vine sa danseze, ca io n-am vazut in viata mea doua femei care sa se miste mai prost. Nu tu ritm, nu tu tinuta..nimic. Si asa mi-am dat io seama ca, de fapt, pitzipoancele nu stiu sa danseze, dar in alte cluburi nu se vede, ca-i plin de lume in jurul lor. Una dintre ele avea tzatze si dadea din ele, cealalta avea cur si, evident, dadea din el. La un moment dat, ma gandeam de ce s-or fi chinuit baietii aia sa le aduca in club, era clar ca pierdeau timpul, puteau sa le duca la zimmer direct.

La o vreme, n-am mai gasit nimic interesant de urmarit, asa ca ne-am grupat in doua taxiuri cu destinatia Club 30. Io am facut un mic artificiu, am lasat colegul de taxi la club si eu am plecat acasa. Ca mi-am dat seama ca nu-i funny deloc sa fii treaz intr-o mare de oameni beti.

Azi si maine..liber la lene: filme, filme si iar filme. Ficatul meu urla de bucurie si-mi multumeste ca-l chinui doar cu cola si cafea. Weekend placut!

Tweet