Stephen King, Lars von Trier si “one mocky horror”

“Kingdom Hospital” e un serial aparte: nici horror, nici comedie, nici drama, dar toate astea la un loc. Scris de Lars von Trier si adaptat pentru televiziune de Stephen King, mini seria pentru televiziune e, de fapt, un fel de bataie de joc de la un cap la altul. Ridiculizeaza medici, politisti, avocati, asistente, face misto de un sistem medical laudat de altii (ca o paranteza, daca von Trier si-ar fi scris scenariul pornind de la sistemul medical romanesc am fi avut o comedie horror de toata frumusetea), insa arata un mare respect pentru artisti sau pentru sentimentele adevarate nutrite de oameni.

Personajele sunt usor halucinante: un director de spital care isi bate capul cu o operatiune pe care nimeni n-o intelege, o asistenta (pe care o cheama Carrie von Trier) careia ii e teama de sange, un medic briliant care-si consuma energia pe urmarirea colegilor care fac greseli medicale, un rezident obsedat de o alta doctorita, toti acestia fiind urmariti de la distanta de un caine numit Blondie (ca pe cainele lui Hitler) si un animal care nu e nici cartita, nici urs, nici mamut, numit Antubis – mancatorul de furnici.

Serialul urmareste, de-a lungul celor 13 episoade, adevarul despre lucrurile inexplicabile care se intampla in spital: cutremure, pacienti care se recupereaza dupa ce li s-a rupt fiecare os din corp, sunete ciudate, geamuri sparte. Povestea e buna, are fantome, secrete ale trecutului si o gramada de comploturi.

Sigur, atmosfera din Kingdom e la fel de sucita ca in toate filmele lui von Trier si la fel de sperioasa ca in toate cartile lui King, desi accentul nu se pune neaparat pe momentele care-ar trebui sa fie horror, ci pe dialoguri. Spre exemplu, m-a amuzat sa vad un cadavru umblator fara cap care face dus in subsolul tenebros al spitalului, dar m-a speriat discutia dintre doi angajati, ambii suferind de sindromul Down, ce pareau sa stie exact care e motivul pentru care toate relele se intampla in cladire.

Sa va uitati daca sunteti pregatiti sa vedeti alt fel de serial, unul care sa nu fie foarte horror, dar nici foarte comic. Sa fiti pregatiti sa nu intelegeti mare lucru din unele scene, sa aveti rabdare, pentru ca toate sunt explicate, mai devreme sau mai tarziu.

PS: poate cel mai amuzant lucru din serial e ca toate personajele care citesc (si se citeste mult) au in mana cate o carte de-ale lui Stephen King.

Tweet