Băutorii de ocazie și fazele alcoolismului
În urmă cu două săptămâni, viața mi-a fost dată peste cap de o informație primită de la prietenul Crivăț, pe care, desigur, n-am luat-o chiar de bună. Până nu m-am documentat. Și anume, că toți cei care sunt băutori de ocazie suferă, într-un fel sau altul, de alcoolism. Nu într-o formă cornică/dependentă, pentru că există mai multe faze ale alcoolismului, după cum urmează:
– Alcoolismul alfa (faza prealcoolică) cu o durată care se întinde de la câteva luni până la câțiva ani. Inițial alcoolul este consumat ocazional iar ulterior constant în scopul ameliorării unui conflict intrapsihic sau a efectului anxiolitic. Nu se ajunge la dependența fizică.
– Alcoolism beta. Consumul abuziv de alcool este datorat obiceiurilor socioculturale. Datorită abuzului pot apărea complicații medicale diverse.
– Alcoolism gamma. Se constată pierderea controlului asupra cantității consumate, creșterea interesului pentru procurarea alcoolului concomitent cu scăderea interesului general și neglijarea îndatoririlor sociale și familiale (psihopatizare). Se identifică în mod constant un tablou clinic de sevraj după 3-7 zile ce denotă instalarea dependenței fizice.
– Alcoolism delta. Se caracterizează prin perioade de intoxicație prelungite ce favorizează degradarea treptată a personalității, scăderea abilităților noetice până la apariția demenței și a psihozelor alcoolice. Dependența fizică este foarte intensă, nepermițând suprimarea consumului nici pentru 1-2 zile.
– Alcoolism epsilon (dipsomania). Se caracterizează prin consum de alcool periodic în cantități exagerate timp de câteva zile. Are un debut și un final brusc, cu intervale libere de chiar luni de zile. Poate apărea în contextul unei patologii afective bipolare, al unei turburări de somn asociate cu tulburări medicale/psihiatrice, tulburările de somn asociate cu tulburări mentale, tulburări de personalitate sau în epilepsie. Dipsomania este considerată forma cea mai gravă a alcoolismului. (informație preluată de pe Wikipedia)
Informația care m-a bulversat, ca să zic așa, a fost că mulți oameni nu depășesc niciodată faza prealcoolică, dar asta nu-i face mai puțin alcoolici.
Acum, ajung la mine. De o vreme încoace, am obiceiul de a consuma în fiecare seara, după ce ajung acasă de la muncă (sau chiar în oraș, dacă nu merg direct acasă), un pahar de vin roșu. Asta înseamnă aproximativ 150 de mililitri de vin roșu de calitate. Conform câtorva teste de alcoolism pe care, din panica-mi caracteristică, confirm că le-am completat, se pare că acest consum al paharului de vin roșu în fiecare seară mă duce la limita siguranței în ceea ce privește consumul de alcool. Sa nu mai zic că o dată la câteva luni, merg la câte un chef și paharul ăla de vin se transformă în 3-4 pahare, poate și câte un shot urmat de o sticlă mare cu apă plată.
Așadar, întrebarea mea este: dacă toți medicii spun că un pahar de vin roșu pe seară (și doar unul) înseamnă sănătate curată, iar toate celelalte studii asupra alcoolismului spun că acest consum mă aduce la limita de siguranță (pe care e posibil să o depășesc foarte ușor, conform acelor teste), eu ce fac?
Iată, din această dilemă eu nu pot ieși.
Foto: Alcoholism by Shutterstock
Tweet
Păi diferența dintre tine și un alcoolic alfa, conform celor scrise chiar în articol, este că tu bei acel vin pentru că e „sănătate curată”, în timp ce alcoolicul bea dintr-o motivație psihică (alta decât cea de a fi sănătos). Deci, de aici, lucrurile par simple :D.
Nu chiar. Eu beau acel pahar de vin că îmi place vinul roşu. Câteodată îl beau pentru a mă relaxa după o zi grea, altă dată îl beau ca să însoțesc o mâncare bună şi tot aşa. Nuciodată nu m-am gândit că îl beau de sănătos ce e.
„Pentru a mă relaxa după o zi grea” – asta, în contextul din articol, nu-mi sună încurajator. Dar eu sunt de părere că ar fi mai bine să nu mai bagi în seamă toate statisticile. Nu de alta, dar s-ar putea să nu facă bine la psihic.
Păi aia zic. Alcoolul are efect calmant asupra multor oameni, inlusiv asupra mea, că nu-s mai cu moț decât alții. Iar efectul anxiolitic e evident pentru majoritatea.
Totuși, medicii zic că acest unic pahar de vin pe seară e sănătos.
Ori eu nu știu pe cine să cred, asta e o dilemă reală.
Nu că aș ține cu ursul – în cazul ăsta cu tine, încurajându-te spre alcoolism – dar tot de pe wikipedia, din același articol pe care l-ai citat tu:
. No, eu spun că un pahar de vin pe seară nu-i la limita lui „excesiv”. Nu?
Depinde și de mărimea paharului 😀 Eu aș evita să beau alcool în fiecare zi, pentru că mi se pare cea mai sigură cale spre dependență.
Pe de altă parte un pahar de vin de casă o dată – de două ori pe săptămînă nu are cum să strice.
Medicii au dreptate….insa paharul ala e unul mic de 50 ml Blondo
Asa gasesc scuze alcoolicii, ca o tuiculita ca sa faca pofta de mancare, un vin ca e pt sange. Eu zic ca alcoolul e intutil pt organism, sunt si cazuri cand compenseaza ceva, indiferent pt ce ai consuma un vin, poti inlocui cu altceva. Alcoolul distruge celulele creierului care nu se regenereaza.
Fiindcă suntem un popor crescut cu palma şi nuiaua, ideile despre civilizaţie se învârt de fiecare dată în jurul restricţiilor şi limitelor.
Comuniştii erau foarte toleranţi cu băutul şi fumatul, tot Dorelul îşi cheltuia leafa pe Carpaţi şi Săniuţa. Dar Dracu’ te lua dacă făceai vreun gest asociat în mintea lor cu sexul, de exemplu.
Fiindcă acum lumea e mai liberală în privinţa politicii, sexului, maşinilor, spectacolelor, presei, trebuia inventată o formă de restricţie în alt domeniu. Fie alcoolul, fie tutunul, fie propaganda pentru regim rău-vegan ca al Activiei Ştir.
Dacă am fi fost conduşi de Putin în loc de Iohannis, probabil ar fi fost vorba de o restricţie legată de sex sau religie.
un alcoolist dependent e aproape imposibil de tratat. plus ca , conteaza mult si calitatea de alcool bauta, caci una e sa bei antigel pus la soare sa se albeasca si alta e sa bei wisky cu gheata.