Băutorii de ocazie și fazele alcoolismului

shutterstock_168815192 În urmă cu două săptămâni, viața mi-a fost dată peste cap de o informație primită de la prietenul Crivăț, pe care, desigur, n-am luat-o chiar de bună. Până nu m-am documentat. Și anume, că toți cei care sunt băutori de ocazie suferă, într-un fel sau altul, de alcoolism. Nu într-o formă cornică/dependentă, pentru că există mai multe faze ale alcoolismului, după cum urmează:

Alcoolismul alfa (faza prealcoolică) cu o durată care se întinde de la câteva luni până la câțiva ani. Inițial alcoolul este consumat ocazional iar ulterior constant în scopul ameliorării unui conflict intrapsihic sau a efectului anxiolitic. Nu se ajunge la dependența fizică.

Alcoolism beta. Consumul abuziv de alcool este datorat obiceiurilor socioculturale. Datorită abuzului pot apărea complicații medicale diverse.

Alcoolism gamma. Se constată pierderea controlului asupra cantității consumate, creșterea interesului pentru procurarea alcoolului concomitent cu scăderea interesului general și neglijarea îndatoririlor sociale și familiale (psihopatizare). Se identifică în mod constant un tablou clinic de sevraj după 3-7 zile ce denotă instalarea dependenței fizice.

Alcoolism delta. Se caracterizează prin perioade de intoxicație prelungite ce favorizează degradarea treptată a personalității, scăderea abilităților noetice până la apariția demenței și a psihozelor alcoolice. Dependența fizică este foarte intensă, nepermițând suprimarea consumului nici pentru 1-2 zile.

Alcoolism epsilon (dipsomania). Se caracterizează prin consum de alcool periodic în cantități exagerate timp de câteva zile. Are un debut și un final brusc, cu intervale libere de chiar luni de zile. Poate apărea în contextul unei patologii afective bipolare, al unei turburări de somn asociate cu tulburări medicale/psihiatrice, tulburările de somn asociate cu tulburări mentale, tulburări de personalitate sau în epilepsie. Dipsomania este considerată forma cea mai gravă a alcoolismului. (informație preluată de pe Wikipedia)

Informația care m-a bulversat, ca să zic așa, a fost că mulți oameni nu depășesc niciodată faza prealcoolică, dar asta nu-i face mai puțin alcoolici.

Acum, ajung la mine. De o vreme încoace, am obiceiul de a consuma în fiecare seara, după ce ajung acasă de la muncă (sau chiar în oraș, dacă nu merg direct acasă), un pahar de vin roșu. Asta înseamnă aproximativ 150 de mililitri de vin roșu de calitate. Conform câtorva teste de alcoolism pe care, din panica-mi caracteristică, confirm că le-am completat, se pare că acest consum al paharului de vin roșu în fiecare seară mă duce la limita siguranței în ceea ce privește consumul de alcool. Sa nu mai zic că o dată la câteva luni, merg la câte un chef și paharul ăla de vin se transformă în 3-4 pahare, poate și câte un shot urmat de o sticlă mare cu apă plată.

Așadar, întrebarea mea este: dacă toți medicii spun că un pahar de vin roșu pe seară (și doar unul) înseamnă sănătate curată, iar toate celelalte studii asupra alcoolismului spun că acest consum mă aduce la limita de siguranță (pe care e posibil să o depășesc foarte ușor, conform acelor teste), eu ce fac?

Iată, din această dilemă eu nu pot ieși.

Foto: Alcoholism by Shutterstock


10 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *