Echilibru

În urmă cu câteva zile, Vali scria (în stilul lui foarte dur) un articol cu care sunt 100% de acord: Social Media nu ține loc de viața reală. Sigur că vorbele lui au iscat controverse, sigur că au fost mulți care s-au simțit atacați de afirmațiile din text. Vali are darul de a spune lucrurilor pe nume mai dur decât suntem (unii dintre noi) obișnuiți, dar asta nu-i anulează spusele.

Am simțit nevoia să fac unele completări, poate și pentru a îndulci puțin vorbele din textul citat ca exemplu. În viață lucrurile se spun și din topor, uneori, pentru a întări niște idei. Acele vorbe nu sunt adresate oamenilor simpli, pentru care Facebook e loc de ținut legătura cu prieteni vechi sau colegi de muncă, ci pentru acei oameni care fac parte dintre cei ce generic numim „lideri de opinie online”, unde „lideri de opinie” nu înseamnă neapărat oamenii cu mulți followeri/cititori pe blog – mai degrabă sunt cei ce fac parte, într-un fel sau altul, din ceea ce numim industrie creativă (oameni din agenții și/sau companii, oameni cu blog, oameni implicați în campanii online etc.)

E ok să fii fericit că te căsătorești, dar nu face din asta un statement zilnic. Știu că în ziua de azi o relație stabilă (cu toată bucuria ce decurge din ea) e greu de menținut. Apoi, stă în firea noastră să încercăm să păstrăm o imagine a noastră cât mai apropiată de ideal: un om cu un job stabil, o relație fericită, un membru sănătos al societății. Dar Social Media (și, în speță, Facebook) nu te iartă, iar când o fi să se termine relația minunată și „pe viață” pe care ai descris-o vreme îndelungată, ajungi să-ți pierzi amintirile (pe care rețeaua socială ți le dă de suflet când ai încheiat povestea de dragoste). Ascultați de una mai bătrână și mai trecută prin viață: nimic nu e veșnic, nici măcar dragostea aia tulburătoare, care te face să vrei să-ți strigi fericirea în gura mare. Selfie-urile grămadă și orice status care are legătură cu povestea voastră de iubire nu e relevant pentru nimeni. Suntem prieteni adevărați și ne bucurăm mult pentru voi, însă viața nu se rezumă doar la asta.

La fel, nu e interesant pentru nimeni un check-in la urgență foarte criptic (adică zici că ești acolo și nu zici de ce, poate te mai și amuzi de îngrijorarea evidentăa unor prieteni din listă). Poate că nu tuturor le pasă, dar cei care sunt cât de cât apropiați, nu mai stau să se gândească prea mult (dacă a postat pe Facebook, nu e grav) și se îngrijorează. E o lipsa de respect pentru toată lumea.

Și nouă ne plac copiii. Da, și nouă, celor care nu-i avem. Am prieteni pe care nu-i văd prea des și mă bucur de câte o față de copil în timeline. Mă bucur chiar și când văd că au început să vorbească. Să facă primii pași. Să facă năzbâtii. Dar pe cuvant că e obositor să vezi doar asta. Mi-e drag de mamele de pe Facebook, dar iubirea parcă e mai frumoasă când n-o strigi peste tot. Am în listă oameni care au devenit părinți, dar care nu fac numai părințeală. Vreau să-i văd pe toți trăind cu adevărat, nu prin copilul pe care l-au făcut. Nu, nu-mi spuneți că nu știu cum e dacă n-am copii. Au alții și îi văd rezervați în a pune informații doar despre ce minuni mai fac pruncii lor.

Și mie-mi vine să-mi strig bucuria pe Facebook. Uneori o fac, mai ales atunci când întâlnesc un artist pe care il admir sau când mi se întâmplă ceva frumos, de obicei profesional. Dar dragostea nu mi-o pot striga acolo. Nu pot pentru că e a mea. Și a lui, dar în primul rând a mea. Cadourile mi le face mie, nu mie și listei de prieteni. Când mă ține de mână n-o face ca sa stea la poză pentru Instagram. Bucuriile le trăim în doi (și alături de prietenii noștri), la fel ca și certurile (astea doar în doi, fără prieteni). Și, credeți-mă, nu sufăr deloc că sunt discretă și că îmi trăiesc viața fără să încerc să demonstrez cuiva ceva. Astfel, viața mea îmi aparține în totalitate.

Data viitoare când mai puneți bucăți din viața voastră pe Facebook, poate vă gândiți de două ori. Și căutați un echilibru, chiar și aici. Dacă scopul vostru principal este să demonstrați cuiva că sunteți fericiți, mai bine faceți exercițiul ăsta de sinceritate cu voi înșivă. Și mai bine, reparați acolo unde se poate repara. Fericirea de pe Facebook nu ține de cald noaptea.

Foto: Happiness on Facebook by Shutterstock

Tweet