Esti stresat? Zdrobeste, striveste, turteste!

Cine-ar fi crezut ca depozitarea selectiva a deseurilor ar putea sa dea atata batai de cap celor care se ocupa cu strangerea lor? Sau, pe de alta parte, cine ar fi crezut ca turtirea ambalajelor din plastic, de exemplu, ar putea sa fie o modalitate de destresare foarte la indemana de aplicat?

Mda, eu nu, in niciun caz. Adica, pe de o parte, nu-mi inchipuiam ca oamenii care arunca sticle de plastic la cosul de gunoi special amenajat pentru asta ar putea sa le arunce fara sa le preseze. Iar partea cu destresarea, recunosc, nici nu mi-a trecut prin cap ca m-as putea folosi de stransul plasticului ca sa mai eliberez din tensiunea zilelor mult prea pline de piedici.

EcoRom a pornit un fel de campanie de constientizare a populatiei, indemnand-o sa turteasca, sa loveasca si sa striveasca, eliberandu-se de stress si usurand, astfel, munca celor care colecteaza deseurile depozitate selectiv. Un fel de “fun&work” la care m-au invitat si pe mine sa particip si m-au provocat la o sedinta foto de “destresare prin presare.” Si, prin asta, sa arat ca e important sa reducem volumul ambalajelor pe care le dam la reciclat.

Ce-a iesit, vedeti mai jos. Si va anunt ca mai vreau sfaturi despre cum sa-mi mai strivesc grijile (dar sa stiti ca nu-mi sparg canile si farfuriile, am trecut de acea etapa a vietii mele – nu de alta, dar n-am timp sa merg sa-mi iau altele noi), poate mai fac o sedinta foto pe baza sfaturilor primite de la voi. In plus, voi juriza toate articolele care imi dau sfaturi pentru destresare (vedeti campania de pe Blogal Initiative), si ii voi oferi un premiu.

Ca sa vedeti cum nu stiu eu sa respect un brief si aleg sa fac lucrurile in felul meu (sa-i spunem “photo shooting de pisi”), uitati-va ce ar fi trebuit sa fac si ce a iesit pana la urma. Trebuia sa fac niste fotografii pornind de la vizualul de mai jos.

Dar, cum mie nu-mi place sa fac lucrurile ca la carte, si nici nervoasa ca-n desene animate nu pot sa fiu (in mine mocneste un foc domol), am facut lucrurile putin altfel.

“Ce tot vrei de la mine?”

“Locul grijilor e intre toc si talpa.”

“Bine, gata cu delicatetea.”

“Si dupa ce-am terminat, plec mai departe.”

“Uite-asa te strang, uite-asa!”

“Daca as putea scapa si de facturi tot asa…”

“Bine, ma plictisesti deja.”

“Gata. Toate grijile au ramas acolo.”

Ori ca o fi fost fotograful de vina (Flavius Neamciuc, un absolut minunat fotograf timisorean), ori ca treaba asta cu turtitul ambalajelor chiar functioneaza, ideea e ca dupa 30 de minute de lovit si zdrobit ambalaje eram cu gura pana la urechi; grijile erau tot acolo, dar cumva pareau mai usor de inlaturat.

PS: si colegii Crivat si Chinezu primesc sfaturi pentru destresare, da’ io as prefera sa-mi dati mie cat mai multe.

Tweet