Fara instrumente, dar cu sentimente

Fiecare festival la care am fost anul acesta (Folk Alba poarta numarul 8 ) a avut cate ceva special, o sclipire anume care mi-a intrat in suflet. Fie ca a fost vorba de geniul lui Dabija (la Fest FDR), mixul de culturi (la FITS), stralucirea filmelor (la TIFF), energia tinerilor actori (la Ideo Ideis), senzualitatea si magia Deltei (la Anonimul), munca si oamenii (la Toamna Oradeana) sau veselia (la Comedy Cluj), au existat niste lucruri care ma vor face sa imi aduc intotdeauna aminte de fiecare festival ca avand ceva al lui.

Folkul e cu totul altceva. E o arta care nu are costume de scena, partituri elaborate sau stralucire vizibila. E acea muzica si acele spectacole fara prea multe instrumente in spate, sunt acei artisti care se au pe ei, muzica lor, o chitara si o voce. E poezie pentru ca nimic altceva nu poate sa transmita trairile pe care doar folkistii le pot transmite.

Gala de aseara (prima din cele trei programate pentru festival) a fost ceva unic. A fost ca si cum sunetele si-au gasit drumul spre
inima fiecarui om din acea sala care trepida chiar si atunci cand nimeni nu scotea un sunet. Alexandra Sidor, castigatoarea de anul trecut ne-a linistit ziua aglomerata cu vocea ei calda. Vali Serban (care e si directorul festivalului) a cantat cu atata patos incat lacrimile ii curgeau pe obraji. Nu, nu e nimic regizat, nu e nimic impus, pur si simplu artistul de pe scena trebuie sa dea totul din el, ca publicul sa primeasca nebunia aia de emotii a fiecarui cantec.

Adrian Ivanitchi m-a uns pe suflet cu modestia incredibila pe care o are. E atat de atasat de festivalul de folk de la Alba Iulia incat ne-a spus ca la fiecare spectacol pe care il sustine, oriunde ar fi, are tricoul uneia dintre editiile de Folk Alba. A fost atat de emotionat de reactia publicului, care a aplaudat mult si frenetic, incat nu l-a vazut pe Vali Serban cand acesta a venit sa-i inmane placheta cu inima folkului de Alba Iulia. Apoi, vizibil coplesit, a fugit in culise, in timp ce noi aplaudam in continuare.

Marius Batu a fost nevoit sa cante singur. Colegul si fratele lui de la Poesis (asa cum singur l-a numit pe Eugen Baboi) nu a reusit sa plece cu avionul de la Dortmund, unde ajunsese direct de la Toronto. Venea in tara special pentru Folk Alba si uite ca n-a fost sa fie. La ora la care Marius Batu dadea sufletul din el pe scena, cu o chitara cu 12 corzi (cu care a cantat aseara, ca sa suplineasca absenta colegului de trupa), Eugen era inapoi spre casa lui, care acum e in Toronto.

Ioan Gyuri Pascu si ai lui Blue Workers au pus dinamita pe scena, la propriu. A fost incheierea perfecta a unei gale adevarate, demna de o reuniune nationala, asa cum e acest festival de folk.

Am auzit de foarte multe ori ieri “aici e cel mai bun festival din tara, comparabil cu alte festivaluri, de teatru sau de film”. Dupa ce am vazut desfasurarea de forte de ieri, tind sa cred ca oamenii care spun asta au mare dreptate.

Am invatat ieri ceva despre folk: daca ai inima deschisa, muzica poate sa vindece.

Organizator: Consiliul Județean Alba. Parteneri Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Teatrul de Păpuși PRICHINDEL Alba Iulia, Casa de Cultură a Sindicatelor Alba Iulia,Casa de Cultură a Studenților Alba Iulia, Alba Mall, Art Cafe Downtown.

Tweet