Faust – Spectacolul

Desi la a doua vizionare, Faust a fost la fel de spulberator de minte ca si prima oara cand l-am vazut. Imi inchipuiam ca, dupa ce-l voi vedea a doua oara, o sa pot sa scriu mai mult despre el, ca o sa fu mai detasata, ca voi putea sa sintetizez mai bine ce n-am putut atunci cand am incercat prima oara sa-l descriu.

Faust e experienta completa. E spectacolul care iti intra in sange si iti da peste cap toate reperele pe care le-ai avut despre teatru. E nedrept sa astepti sa vezi asa ceva si la alte productii, sa vrei sa faca si altii asta. Nu se poate. Purcarete e unul singur si in spectacolul asta a fost hotarat sa dea cu spectatorul de pamant, sa-i arate cat de bolnav, ametitor, grandios, fabulos poate fi un spectacol de teatru. 

E spectacolul in care Iadul devine real, tangibil, mirosind a foc si pacat, cu Diavolul in carne si oase aratandu-ti cat de urata e tanjirea dupa sex, cat de simplu e sa-ti pierzi sufletul in viata dominata de trup. Si pleci de acolo, din hala industriala transformata in scena, cu promisiunea ca vei avea mai multa grija de partea aceea de minte care iti creste valoarea de om. Il revezi pe Mefisto, ascuns undeva in coltul sufletului, pandind momentul ce-ar putea sa te transforme din om in sclav al propriilor deznadejdi si temeri.

Am stat din nou, timp de doua ore, cu stomacul ghem, mirosind pamant, sudoare si disperare. Am ascultat tacerea spectatorilor inlantuiti de o poveste stiuta de toti, traita de nimeni. Am admirat din nou forta actorilor (fie ei cu experienta de zeci de ani in spate sau unii foarte tineri), peste 100 (o suta), in cea mai puternica reprezentatie teatrala vazuta vreodata.

Ma bucur ca niste randuri de-ale mele de acum un an si ceva au facut niste oameni sa vrea sa mearga sa vada spectacolul asta. Pentru ca e un fel de traditie asta: cine a vazut Faust trebuie sa duca si pe altii acolo, la Sibiu, sa le arate o experienta cat o viata. Poate ca randurile astea vor mai face pe cineva sa vrea sa vada ce tot vorbesc eu aici. (plus ca roadtrip-urile sunt foarte misto daca le imparti cu cine trebuie; am avut cei mai misto colegi de drum: Andreea, Anca, Aida si Richie)

Ziua in care Faust va inceta sa se mai joace va fi una foarte trista pentru iubitorii de teatru din toata lumea.

Va scriu in fiecare zi de pe Ultrabook-ul meu TOSHIBA Portégé Z930. Ultra-slim. Ultra-cute. Ultra-love.

Tweet