Frisson – forta si atitudine pe scena
A inceput Fest FDR, adica Festivalul Dramaturgiei Romanesti, festival al Teatrului National Timisoara. A inceput cu aceeasi problema a anului trecut (si a altor ani, evident), cu o comunicare defectuoasa, in ciuda calitatii spectacolelor din programul acestui an. Eu acum stiu unde sa caut si stiu care sunt spectacolele programate, poate ca si alti timisoreni stiu, dar nu e asta un bun prilej de a ne lauda pe unde se poate ca avem in Timisoara un festival de o calitate incontestabila? Nu putem sa atragem si noi turisti (macar regionali) care sa ne admire orasul si sa vada si ceva piese bune si de valoare in timpul asta?
Dar nu despre asta vreau sa vorbesc, ci de spectacolul la care am fost duminica seara, cu toata oboseala din lume: Frisson, de Pal Frenak. Un spectacol de teatru-dans care m-a naucit, la propriu, primul pe care l-am simtit atat de intens incat mi-au dat lacrimile acolo, in primul rand, recunoscandu-ma, ca de fiecare data, in scenele dansate si traite de actorii-dansatori.
Pal Frenak nu e un coregraf obisnuit. Nici un regizor ca toti ceilalti. Cred ca viata lui personala a fost presarata cu tot felul de piedici si frustrari, pe care acum are norocul sa le poata pune in dans. Sau, cine stie, poate ca-si cauta fix acele relatii bolnave care il vor face, la un moment dat, sa le transpuna in dans.
Frisson a fost despre iubire-ura. Despre femeia vampa care subjuga barbatii si care nu stie sa fie libera atunci cand e singura. A fost despre suferinta fiecaruia si despre oamenii care stau pe margine si asista la suferinta zambind. Pentru ca asa e viata, fix asa, cand cineva e insangerat langa tine, poti canta si dansa fara nicio problema, fiecare trebuie sa-si duca singur crucea.
Toate aceste povesti de viata au fost dansate timp de 50 de minute fara oprire. Un tur de forta dupa care dansatorii aveau, la propriu, rani pe picioare, lovituri, vanatai. Cand dansatorii intra pe scena cu genunchiere, e clar ca “forta” e cuvantul de ordine. A fost o incordare extrema si mi-e teama ca cele 10 minute de aplauze frenetice au fost putine pentru acesti dansatori fenomenali. A fost, din nou, nuditate (ca la toate spectacolele lui Frenak), dar fara a fi vulgar, fara a parea pornografic, fara a leza retina privitorului.
Si o mostra de 3 minute din spectacol:
Daca vreodata vedeti numele lui Pal Frenak pe un afis de spectacol, va rog sa mergeti. E magic.
Tweet
mie mi s-o ridicat parul pe mine numai din astea trei minute pe ecran mic de iutub!
Eu am crezut ca dansatorii o sa cada lesinati la sfarsit. La un moment dat, unul dintre dansatori avea un solo. Mama-mama, cum sareau stropii de sudoare.