Un gând despre artiști/persoane publice

Înainte să încep să-mi povestesc umila opinie, vă reamintesc că de maine încep proiecțiile în aer liber de la Gottlob. Adică în satul aflat la o distanță de aproximativ 50 de km de Timișoara, locul în care există cinematograf făcut din fonduri europene și în care Ceau, Cinema!, festivalul de film aflat la ediția a doua, a programat proiecții de filme care mai de care mai faine. Programul celor două zile de proiecții se găsește aici.

Revenind la ideea din titlu, mă gândesc de mult la presiunea pe care noi, oamenii simpli, o punem pe umerii oamenilor pe care îi admirăm, fie ei actori, muzicieni, scriitori, pictori și așa mai departe. În mintea noastra, toți cei ce au legătură cu arta, intr-un fel sau altul, trebuie musai să aibă aceeasi nobilime cu care mintea noastră inconjoară arta. Ori realitatea ne contrazice, de cele mai multe ori.

Nu mai departe de vreo două săptămâni am citit un articol despre Grigore Leșe și caracterul lui reprobabil, iar ieri am citit o pățanie în care a fost implicat Andrei Pleșu. Oameni cunoscuți, care promovează niște valori cu care toti suntem, într-un fel sau altul, de acord, dar care în viața lor de oameni au atitudini mai puțin umane sau corecte. (Sa nu mă înțelegeți greșit: îmi place felul în care Petronela Rotar a pus problema; a făcut-o elegant, fără să jignească, am priceput perfect punctul ei de vedere.)

Cred că vina e complet la noi. Ne așteptăm de la oamenii ăștia să fie impecabili, să gândească impecabil, să se ridice la valoarea piedestalului pe care noi îl făurim pentru ei. N-am destule degete la mâini și la picioare pentru a număra toate momentele în care am fost dezamăgită de un artist pe care îl admir când e pe scenă (muzician sau actor), dar care atunci când coboară de acolo se transformă într-o persoană pe care n-aș putea-o admira vreodată. Artiști la care mă uit ca la Dumnezeu, oameni de care mă pot lipsi în jurul meu.

Am învățat în ultimii ani să nu mai cer de la oamenii ăștia să fie impecabili. Să le admir arta și să ignor lipsa lor de caracter. Până la urmă, toți avem hibele noastre, doar că ale lor sunt vizibile și puse sub lupă. Și asta poate fi, uneori, prea mult de dus pentru un om.

Foto: Artists Are Human by Shutterstock

Tweet