Inca o data, despre viata sanatoasa
Mai am putin si ma transform in evanghelista sau ceva. Am descoperit legumele, am descoperit mancarea fara grasimi, am redescoperit sportul si sunt foarte fericita. Forma fizica in care sunt acum e una foarte buna, chiar daca sunt mult prea obosita din cauza nenumaratelor calatorii de pana acum.
In aceste luni (imediat se face anul) am descoperit ceaiul, lucru imbucurator, pentru ca il asociam intotdeauna cu boala. Mai bine zis, nu beam ceai decat atunci cand eram oribil de racita. Intre timp, am invatat ca un ceai bun se poate savura la fel cum savurez cafeaua si ca aromele adevarate se simt atunci cand nu folosesc vreun indulcitor.
Sigur, aceste lucruri le-am tinut doar pentru mine, nu cred ca e o stire de maxima importanta ca m-am apucat de baut ceai (desi cei ce ma cunosc de multi ani isi vor face sapte cruci cand vor citi asta). Totusi, cei de la Fares m-au ghicit foarte fain si, cand am ajuns acasa de la Iasi (dupa o calatorie de 26 de ore), am gasit un pachet minunat, plin de cutii cu ceai de toate felurile. Si cand spun de toate felurile, apai asa e:
Acum, ce sa va zic eu. De luni pana azi am incercat 3 feluri de ceai. Nu stiu sa va povestesc despre imbinarea aromelor, dar pot sa zic ca sunt tare gustoase. Sper sa incerc cat mai repede si pe “Latte Macchiato” de la Theia, ca tare-s curioasa de gust (ceai si cafea si lapte? tre’ sa fie ceva cel putin interesant).
Ca o incheiere, am povestit aseara pe Twitter cu doi domni despre eaiuri si ingredientele naturale din ele. Unul dintre ei m-a rugat sa intreb ce inseamna ingredientul “arome”, prezent pe eticheta de mai jos:
Raspunsul primit a fost acesta, oferit de departamentul de cercetare Fares: “Pe langa coji de cacao, mere coapte, macese, flori de hibiscus, miez de mar, boabe de cafea, petale de floarea soarelui, vanilie si lapte praf, ceaiul Latte Macchiato contine arome identic naturale, arome specifice sortimentului (aroma Latte Macchiato).” Daca e multumitor, va las pe voi sa judecati, eu imi voi bea in continuare ceaiurile 
Multumesc pentru ceaiuri, draga Fares, promit sa le consum asa cum trebuie, cu grija si consideratie
Hmm… cum poți să bei ceaiul fără îndulcitor? Numai ideea în sine mă înspăimântă, ultima dată când am încercat așa ceva m-am înnecat foarte rău, încât nu mai puteam să respir, pe deasupra mai era și foarte fierbinete…
@Cristina eu beau ceaiul fără zahăr sau îndulcitor de când eram mică. Mi se pare că îi strică gustul. mai pun miere în el uneori, însă foarte rar. E o chestie de cultivarea gustului, cred. Poate dacă mai încerci de câteva ori o să vezi că-ți place. În plus, ajută la menținerea siluetei
Ah, cele doua Cristine
Si mie mi-a fost greu la inceput sa beau ceai fara zahar. Dar te inveti si incepi sa-l apreciezi foarte tare asa, natural. Da, ajuta mult si la mentinerea siluetei
Recunosc ca eu beau ceaiul de plante cu miere (am o matusa care se ocupa cu albinaritul :)) si multa lamaie. Daca e de fructe uscate si aromante, il beau simplu. Ciudat este in schimb ca nu pot bea ceaiul cu zahar. Il simt imediat si am impresia ca s-a stricat ceva la ceai. Si de vreo luna am descoperit ceaiul din coji de portocala si scortisoara care e si energizant, si aromat si in ton cu iarna.