Intamplare cu bere

Silva are chef sa se joace cu mine si cu memoria mea subrezita si ma pune sa imi amintesc de orasul natal si de prima mea bere. Sau, daca nu de prima mea bere, macar de o iesire la bere care mi-a ramas intiparita in minte. Sa-i dam ce doreste, dara.

Io nu-s asa o bautoare de bere, mai degraba prefer licorile tari, in special single malt-urile pe care le-am descoperit de vreo doi ani incoace. Dar n-am fost asa toata viata si prima licoare alcoolica pe care am gustat-o, tot bere a fost, ca era cea mai la indemana. Si nu va zic la ce varsta am gustat prima bere, ca mai citeste si mama din cand in cand ce scriu eu aici si n-am chef de scandal acum, dupa aproape 20 de ani de la “abatere”.

Noi, in Sibiu, aveam o fabrica de bere. Una mare si destul de apreciata la vremea ei, iar atasat de fabrica de bere era un restaurant/berarie care, prin ’98, abia ce se renovase. Si cand zic renovat, ganditi-va ca ma refer la faptul ca au dat cu var pe pereti si au pus niste mese de alea lungi, de lemn (fix ca alea care sunt in pietele oraselor in timpul festivalurilor berii) si cu niste banci extrem de incomode, dar care erau la fix atunci cand n-aveai la dispozitie decat o masa la care incapeau 8 persoane si noi eram vreo 15.

Pe vremea aia, in ’98 adica, ieseam cu un baiat care imi placea si nu prea. Mi se parea ca e amuzant, dar ma scotea din minti faptul ca incerca sa faca conversatie cu orice pret. Daca ne plimbam si noi prin parc, asa, romantic, si ne uitam la cer, la pasarele, la copaci, el se apuca sa-mi spuna despre nush ce linii de cod avea el de facut pentru un proiect de la facultate. Si imi venea sa-l pleznesc, ca treaba cu liniile de cod venea ca raspuns la vreo chestie romantoasa venita din partea mea, gen “ai vazut, iubitule, ce frumos straluceste soarele azi?” Mai trebuie sa mentionez ca in perioada in care am inceput noi sa iesim, era Campionatul Mondial de fotbal din Franta, deci iesirile noastre erau presarate si cu vizionari de meciuri de fotbal prin birturile din oras (destul de putine la numar, ca nu toti aveau televizoare, ca azi).

Romania trecuse de grupe si noi ne pregateam sa mergem la o bere in beraria mai sus mentionata, sa vedem meciul din optimi, cu Croatia. Aveam mari emotii pentru ai nostri, pe vremea aia urmaream mult fotbal. Ne-am intalnit, el mi-a a dus un trandafir la intalnire (awww!) si am plecat spre berarie, sa ne intalnim cu prietenii nostri. Desigur, berea rece ne astepta deja pe masa, ca afara erau niste mega calduri. Si am baut noi bere si ne-am enervat si am mai baut niste bere si iar ne-am enervat, iar scorul final a fost 1-0 pentru Croati, fotbalistii romani lasand o tara intreaga in doliu si pe mine cu ochii in lacrimi.

In toata tristetea aia de dupa meci, noi cu ochii inlacrimati la mese, suparati, no, ca orice suporter, ce credeti ca se trezeste Sebi al meu sa zica, dupa ce eu ii spusesem ca imi pare tare rau ca nu am trecut de optimi? “Lasa, acum am mai mult timp sa mai lucrez la proiect, ti-am zis ca am primit si partea a doua si sa vezi ce cod tre sa fac….”

Mi-am terminat berea din halba, mi-am luat trandafirul si l-am lasat sa vorbeasca singur. Nici pana in ziua de azi nu pricepe de ce mama naibii m-am suparat.

Tweet