Despre concerte si repere muzicale, pe scurt

Primul gand de aseara, dupa ce am plecat de la Filarmonica Banatul, a fost asta: “ce noroc sa am sa pot vedea doua concerte ale unor artisti romani care-mi schimba reperele despre muzica romaneasca, la cinci zile distanta unul de celalalt?” Intai a fost concertul Nicu Alifantis & Mozaic Band, iar aseara am ascultat orchestra de camera a Filarmonicii Banatul (o camera mai mare, asa, ca au fost vreo 20 de instrumentisti) impreuna cu Cobzality, o trupa fondata acum mai putin de un an, tineri, buni si dedicati muzicii traditionale romanesti.

Muzica romaneasca face bine, multumim. Cand te lasi tras in valtoarea muzicii indoielnice, cu acelasi ritm si deloc atentie la versuri, poate ca esti tentat sa spui ca muzica romaneasca nu e ce trebuie. Insa, e clar: pentru a gasi ceva bun trebuie sa iesi din casa. Sa inchizi radioul, tv-ul, internetul si sa deschizi usa salilor de concerte, cluburilor care stiu sa riste si sa cheme artisti mai putin cunoscuti, dar care fac o muzica de zile mari.

Exista niste idei pentru concertele live de ramai cu gura cascata. Idei muzicale, desigur. Daca de la Nicu Alifantis ma astept sa fie extrem de creativ (Semineu Band si SymphoNicu au demonstrat asta cu varf si indesat, iar Mozaic Band e cireasa – nu mai stiu ce mai poate construi, muzical, omul asta), ce s-a intamplat aseara la filarmonica m-a dat pe spate, la propriu. Vreo 12 piese traditionale romanesti reorchestrate si completate de o mini orchestra simfonica; jazz fusion, electro jazz si o trompeta care m-a facut sa aplaud de una singura in sala, de mi-am atras priviri dojenitoare din jur. Asa e cand dai de muzicieni exceptionali si nu mai tii cont ca nu e Garana Jazz locul in care esti si manifestarile de felul asta sunt total dezaprobate de timisoreanul consumator de filarmonica.

Muzica buna s-a scris deja, artistii buni reinventeaza ceea ce publicul cunoaste. “Duminica dimineata”, “Aseara ti-am dat…”, “Pana cand nu te iubeam”, “Paparuda ruda”, “Cine iubeste si lasa”, “Soarele si Luna”, “Doina” sunt doar cateva dintre piesele cantate aseara. Muzica romaneasca traditionala, veche, pe care o canta si bunicul, si mama, si eu, si copiii prietenilor mei. Dar sa apropii publicul de muzica noua, fusion, jazz experimental si alte genuri nu foarte accesibile, folosind ceea ce publicul cunoaste, mi se pare de geniu. Asa ca fac o plecaciune virtuala in fata celor de la Cobzality si in fata Simonei Strungaru, cea care, in cateva zile, a facut aranjamentele pentru orchestra de camera.

Cam cat de bun mi s-a parut Sebastian Burneci la trompeta. I-am ascultat solo-urile cu ochii inchisi si trompeta aia se tanguia intr-un mare fel. Nu stiu ce-i facea, dar erau momente cand suna ca un saxofon. Mai mult, erau momente cand, cu ochii inchisi, mi se parea ca il ascult pe Charlie “Bird” Parker.

Nu stiu cand si daca va mai exista o reluare a acestui concert. Pe Cobzality, insa, urmariti-i si mergeti la concerte daca-i vedeti pe vreun afis. N-o sa regretati. Componenta: Robert Magheti (tobe), Florin Romascu (percutie), Sebastian Burneci (trompeta), Victor Mihailescu (live programming), Cristian Moroianu (nai & calusar), Bianca Purcarea (voce).

In ceea ce ma priveste, ma bucur ca mi-am cam terminat plimbarile prin tara si de la sfarsitul saptamanii viitoare imi voi relua viata linistita dintr-un cartier al Timisoarei. Drept urmare, sambata viitoare merg sa vad “Mesterul Manole“, opera rock pusa in scena de Josef Kappl (basist al Phoenix)

Tweet