Invataturi din festivaluri

Sunt deja trei ani de cand merg, cu treaba, la multe festivaluri din tara asta. La cele mai importante, as zice, daca n-as afla in fiecare luna ca mai exista cate un lucru frumos facut prin tara, de care nu aude prea multa lume pentru ca nu sunt fonduri alocate pentru comunicare. Dar asta e un subiect separat: se poate face lucrul asta si fara sa ai fonduri alocate; e suficient sa gasesti un om dispus sa faca voluntariat pentru ca vestea despre lucrul bine facut si crescator de caractere sa ajunga departe.

Primul lucru pe care l-am invatat la un festival, in calitate de invitat care sa scrie despre ce se intampla pe acolo, e ca trebuie sa fii pregatit pentru multa munca. De dincolo de ecran, lumea unui eveniment se vede putin altfel si e nevoie de un program foarte bine stabilit ca sa poti sa indeplinesti atat cerintele organizatorului, cat si asteptarile cititorilor. Nu-i cel mai usor lucru din lume sa alergi intre spectacole/filme/concerte/evenimente conexe festivalului si apoi sa si scrii despre ele in asa fel incat sa rezonezi cu oamenii pentru care scrii.

Un festival nu e doar despre filme, spectacole, concerte, ci si despre activitati conexe festivalului. O conferinta de presa e, de cele mai multe ori, mai potrivita pentru a fi abordata pe blog, din simplul fapt ca informatiile prezentate acolo sunt de un mai larg interes decat o recenzie. Apoi, daca da norocul peste tine si ai acces in backstage, sa vorbesti cu oameni cu care n-ai ocazia sa faci asta zilnic, apai despre asta scrii, incercand sa-i aduci mai aproape de cititori pe acei artisti la care ei n-au acces. Am invatat ca trebuie sa am rabdare sa pot vorbi cu ei, ca e nevoie, uneori, de o asteptare de cateva ore pentru un interviu de 10 minute. Dar pe cuvant ca merita orice minut petrecut intr-un lobby de hotel, pe o terasa unde caldura dogoreste sau in fata unei sali de spectacole, in frig si ploaie.

E atat de multa energie intr-un festival incat nu simti oboseala. Si am invatat ca, chiar daca exista lucruri mai putin bune pe care le observi, ele trebuie sa ramana acolo unde se intampla si ca nu e nevoie sa arati ce se intampla rau. Se ocupa altii de asta si, in plus, e o mai mare provocare sa scrii despre bine decat despre rau. Sigur ca articolele din prima categorie vor avea mai putina vizibilitate decat cele din a doua categorie, dar am invatat sa imi asum si lucrul asta. Stiu sigur ca oamenii care ma citesc apreciaza mult mai mult frumusetea decat uratul.

Stai cuminte intr-un colt si observa. Nu e necesar sa te faci remarcat cu orice pret, nu asta e scopul invitatiei la un festival. La Jazz TM, de exemplu, am vazut multe lucruri in backstage, inclusiv atitudini nepotrivite, printre care si felul in care unul dintre artisti a mers la un altul pentru a-l felicita dupa concert. Acest al doilea artist a ales sa ramana pe scaun atunci cand i-a fost intinsa mana si a preferat sa se uite dupa chelnerita si sa-si comande ceva de baut, in loc sa se ridice de pe scaun si sa vorbeasca doua minute cu cel care l-a felicitat. Faptul ca felicitarile au venit de la un alt artist e o intamplare, puteau sa vina de la oricine, bunul simt (daca-l ai) te obliga sa te ridici in picioare si sa multumesti. Observatiile astea sunt bune pentru ca te ajuta sa-ti corectezi atitudini, sa fii atent la lucruri nu neaparat vizibile, dar de mare impact in viitor.

Am mai invatat ca e bine sa existe pareri pro si contra si ca discutiile in contradictoriu sunt benefice. E bine sa fim diferiti si sa aducem argumente in discutiile pe care le avem la finalul unor spectacole sau filme, putem descoperi lucruri pe care nu le-am vazut si care ne pun pe ganduri. Sigur, exista rautati gratuite aruncate aiurea in presa, dar alea nu prea merita bagate in seama, sunt prea pline de frustrari.

Una peste alta, stiu ca participarea mea la foarte multe festivaluri m-a facut sa devin un om mai bun, mai educat, mai preocupat de miscarea culturala din Romania. Multi ar zice ca ea, miscarea culturala, nu exista, dar eu va spun doar sa deschideti putin ochii in jur. si daca tot am zis de festivaluri, va mai zic si ca de azi incepe unul dintre cele mai frumoase festivaluri de jazz din tara si din Europa: Garana Jazz. La care va doresc imens sa ajungeti, macar o data in viata.

Va scriu in fiecare zi de pe Ultrabook-ul meu TOSHIBA Portégé Z930. Ultra-slim. Ultra-cute. Ultra-love.

Tweet