L-am salvat pe Gogu

Cand am ajuns in casa, era singur, inchis si speriat. Nu intelegea ce se intampla. Ne-am apropiat si ne-am uitat la el, eu mai cu mila, iar iubitul meu era victorios: “Te-am prins! Sunt barbat adevarat!”

Ma gandeam ca Gogu (nume venit “on the spot”) trebuie sa fie tare nelinistit. Nu ma intrebati de ce am avut asa sentimente pentru un sobolan gri si aducator de boli. Singurul lucru pe care il aveam in minte era ca, saracul, n-a facut decat ce ii spune instinctul sa faca. Ca doar nu l-a invatat nimeni sa se poarte frumos si sa nu roada cablul de la frigider 😀

“Ma duc sa-l inec” imi spune el. Io am ametit, instant. “Adica sa-l omori? Nu te las.”

Si am luat mareata cusca si am plecat sa eliberez monstrul (care, fie vorba intre noi, era ma mult un soricel decat un sobolan). I-am dat drumul intr-un parc, dupa ce m-am straduit ceva vreme pana sa-l conving sa iasa din cusca.

Sper doar sa nu ma fi auzit nimeni cand ii spuneam: “Hai, Gogule, iesi, te rog, ca te omoara criminalul” 😀


6 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *