Mesajele criptice si lipsa de timp
Traim in secolul vitezei. Sau, stai, ca parca si secolul trecut era tot al vitezei. Ma rog, intelegeti voi. Ziua, care pana mai ieri era arhisuficienta cu 24 de ore, a devenit mult prea scurta. Eu ma trezesc la 8 in fieare dimineata si nici nu stiu cum trece timpul pana la 6 seara. Am senzatia ca e cinvea care fura timp, sta pe langa mine si-si bate joc de mine, ca n-am vreme cateodata nici sa ma uit la un film.
Unii salveaza timp pretios trimitand mailuri, in loc sa sune. Recunosc, si eu fac asta. Si e si economie, deci se aplica. Altii trimit sms-uri. Altii prefera mesajele pe Twitter sau Facebook. Fiecare cum crede ca-si salveaza putin timp. Unii merg la pranz in localuri care au meniul zilei, ala vine repede, mananci si pleci. Altii prefera un covrig sau un sandwich luat de la ghereta din colt. Orice ca sa mai salvezi niste timp.
Acum ceva vreme aveam un sef evreu. Iar despre evrei se stie ca sunt mari afaceristi si scot bani din piatra seaca, la propriu. Era roman, plecat din Roman in Israel, pe vremea cand era prea mic ca sa stie ce i se intampla, avea 5 ani. Afaceri peste afaceri in Israel, apoi s-a extins, a ajuns in Ungaria si apoi in Romania. Super om, am invatat o gramada de chestii de la el.
No, omul asta avea un stil care putea sa scoata din pepeni si cel mai calm om din univers. Ii venea cate o idee, de marketing, bineinteles, si venea sa o discute cu mine. Io-l ascultam si cateodata mi se parea ca e mare risipa de bani ce vrea sa faca, mai ales ca nu se potrivea deloc afacerii. Isi dadea si el seama de asta, dar i se punea pata ca unui copil de 7 ani si voia neaparat. Noi eram cu un depozit en-gros de flori, el voia reclama pe panouri stradale, parca uita ca noi ne adresam revanzatorilor, nu persoanelor fizice.
Cand am discutat despre nenorocitele de panouri, aproape ca-l convinsesem ca nu e cazul. A zis, totusi, ca vrea preturi. I-am facut rost de preturi, de la doua firme si il asteptam sa revina in tara, sa discutam. A revenit, dar n-a mai intrebat nimic. Eu am uitat ca am ofertele alea si ne-am dus viata mai departe.
Intr-o zi, la vreo doua luni dupa discutia initiala, primesc un sms: “blbd?” Uitasem sa va spun ca in goana lui de afacerist, avea un talent extraordinar de a-mi trimite sms-uri in care ma intreba chestii exprimate in consoane, cuvinte englezesti, ca asta era limba in care ne intelegeam. Si io ma uitam la telefonul ala ca vaca la balet, neintelegand ce naiba vrea sa zica omul asta. Cand am primit acel mesaj cu “blbd” a fost apogeul. Daca pana atunci primeam un fel de fraze consonantice, amu era doar un cuvant prescurtat.
M-am chinuit o jumatate de zi sa imi reamintesc toate discutiile din ultimele doua saptamani. Fara succes. Am pus mana pe Skype si l-am sunat, iar el, foarte natural, imi zice: “pai n-am vorbit noi despre panouri stradale?” (billboards) Doamne, am crezut ca sparg microfonul. Adica io ma chinuisem jumate de zi sa decriptez o chestie care si asa nu folosea la nimic. Si am incercat sa-i explic atunci ca daca imi trimite mesaje de astea, nu face niciun bine, ca pierd mai mult timp incercand sa inteleg ce dracu’ zice el acolo si s-a dus naibii eficienta.
Desigur, n-a inteles. Dar dupa doi ani jumatate de conversat cu el prin sms-uri, am reusit sa ii inteleg sistemul de gandire. Ce folos, insa, ca am plecat din firma.
Uite ca, uneori, mesajele scrise in goana lipsei de timp te pot face sa pierzi mai mult decat daca ai mai aloca un minut in plus.
Tweet
Cica, macar acum, la inceput, ar fi al informatiei. Ca sa n-o bag p-aia cu “religios sau deloc”. 😀
Altfel, eu m-am prins imediat ce-nseamna “codul” ala. 😛
Vai, cat de tare! blbd :)) O sa incerc sa implementez si eu sistemul asta de criptare, sa vedem ce o iesi
Gata! Vorba lunga…
Da, si eu am senzatia ca imi fura cineva timp. A ajuns sa ma enerveze pana si mama, cand ma suna de 3 ori pe zi doar ca sa ma intrebe ce mai fac, daca am mancat (desigur, eu, la +30 de ani nu as sti sa mananc daca nu-mi aminteste ea), sa ma imbrac bine daca ies afara, ca e frig etc. Numai discutiile astea zilnice ma scot din minti si imi consuma timp, dar… e mama
blbd? =)))))) apai, la cum mi-l amintesc si eu, cat de putin l-am vazut, nu ma mir :))))
Eu vorbesc cu mama o data pe saptamana. Am invatat-o ca nu e timp sa stam la povesti :))
Pai te-ai prins pentru ca povestisem de panouri cu un paragraf mai inainte. Ia pune tu 2 luni inre cele 2 paragrafe si n-o sa mai fie atat de simplu
i can feel you…si si mai tare e cand isi baga ceva in cap si nici cu toporu nu i le poti scoate, chiar daca e in pierdere sau chiar daca nu are nici un beneficiu. Sometimes is a one man show
Exact, ca stii si tu cum e, te face cu nervii muci in 30 de secunde :))
Era super zgarcit cu chestiile benefice, dar, de altfel, arunca cu banii pe niste chetsii total inutile. Deh, afaceristi 😀
si tie nu iti sare tandara greu, so that man was a piece of work :)))))
nsp. csf? ppl :))
Lost in..translation? :))
Posibil, nu zic nu. Mi-ar fi fost ceva mai simplu cu “blbds”. 😀
Mesajele sunt o pierdere de timp chiar daca economisesti cativa centi iar vorba aia “time is money” . Daca faci un mic calcul ai sa vezi ca trimitand un mesaj sau mai multe in loc de a da un telefon pentru a te intelege cu persoana/ele respective vei observa ca iesi mai castigat daca suni , chiar daca nu economisesti cei 20-30 centi , cost pe care il vei amortiza din rezolvarea mai rapida a unor probleme. Bineinteles in acest exemplu nu intra toate treburile problematice, fiind care pot fi rezolvate si printr-un simplu sms
La el era mai greu cu sunatul, trebuia sama sune fiind in Ungaria sau in Israel. Iti dai seama ce tragedie ar fi fost la nota de plata :))