Mini-cronică de Revolution Festival

Revolution Festival Timişoara a început, pentru mine, sâmbătă seara pe la ora 20.00. Era ceva vânzoleală în faţa intrării în Muzeul Satului Bănăţean, dar nu atât de multă pe cât m-aş fi aşteptat, semn că bănăţenii nu se lasă nicicum convinşi să ajungă mai repede de 9-10 seara la un festival, oricât de fain ar fi el.

După cum spuneam şi ieri, am mers să-i văd pe Dubioza Kolektiv şi Noisia. Până la urmă, din cauză de prea multă oboseală, am stat doar până la finalul concertului Dubioza şi spun cu mâna pe inimă că a fost un concert fantastic. Au avut de toate: interacţiune, momente nebune (cum ar fi acela în care au scos un steag pe care scria “Support Pirate Bay”, în timp ce cântau că muzica lor e gratis – un subiect la care e posibil să revin zilele următoare), mult ritm balcanic şi super-sunet, de aud şi acum patima cu care cânta saxofonistul trupei. Comunicatul de presă oficial spune că au fost peste 5000 de oameni aseară.

Dincolo de super-concertul ăsta, am cercetat cu atenţie tot ceea ce ţine de organizarea locului, curioasă să văd care-s opţiunile organizatorilor pentru amplasarea scenelor, a zonei de mâncare, a tutror lucrurilor cate ţin de confortul participanţilor.

Ce mi-a placut

Încă de când am intrat, am simţit atmosfera aia de festival dată de cei care ajung încă de la început, ce vor să se bucure de toate scenele puse la dispoziţia lor, de oferta festivalului cu totul. Scena mare nu avea în faţă decât vreo 50 de oameni, dar hărmălaia mare era în spate, la DNB. Mulţi, foarte mulţi tineri, lucru îmbucurător.

Românii erau oarecum minoritari. Am simţit asta cel mai bine la concertul Dubioza Kolektiv: când s-a strigat de Serbia, jumătatea dreaptă a publicului a început să urle şi să sară. Ceea ce înseamnă ca EXIT Festival şi-a făcut bine treaba de promovare la el acasă.

Line-up-ul a fost foarte bine construit, cel puţin la scena mare. Au fost concerte şi pentru mine, care nu pot aprecia la adevărata valoare muzica electro fără prea multe vorbe, au fost concerte pentru cei ce sunt atinşi de tot ce înseamna muzică nou – electro, DNB etc.

Centrul de presă a fost amenajat în backstage şi s-au organizat întâlniri cu artiştii, pentru interviuri. E bine, e încă un punct bifat pe lista unui festival mare, cu potenţial excelent de creştere.

Ce mi-a plăcut mai puţin

Odată intrat, nu mai puteai ieşi. Se terminau ţigarile – ghinion. Îţi trebuia ceva d ela farmacie – aia e, dacă pleci nu te mai întorci. La câţi bani s-au cheltuit cu festivalul ăsta, nu cred că era greu să fi luat nişte brăţări, astfel încât să nu ţină participanţii captivi în perimetrul de festival.

Nu puteai să bei altceva în afară de bere, suc şi apă. Sigur, nu mă aşteptam să beau vin în pahare cu picior înalt, dar eu sunt destul de friguroasă şi mi-aş fi dorit sa beau o tărie cât m-am preumblat prin Muzeu în aşteptarea concertului. Ca mine erau destul de mulţi, poate organizatorii se gândesc pentru anul viitor să aducă si alte feluri de băutură.

Amplasarea zonei cu mâncare a fost destul de nefericită. Fiind foarte aproape de alee, a îngreunat destul de tare traficul în zona. Locul e larg, mâncarea poate fi amplasată şi mai în spate, în aşa fel încat să nu ne ciocnim unii de alţii. Altfel, foarte fain organizaţi cei ce vindeau mâncare: deşi coada era destul de mare, se mişcau repede şi nu se stătea prea mult.

Concluzie

Una peste alta, mi-a plăcut şi sper că festivalul ăsta va avea viaţă lungă la Timişoara. S-a simţit că e mare încă de la prima ediţie şi cred că, cu sprijinul necesar, va creşte şi va aduce la noi oameni din alte ţări.

În seara asta eu o să fac altele, dar voi, dacă ajungeţi la Muzeu, o să-i vedeţi pe: Sabaton, DJ Fresh, Partibrejkers, Modestep, DJ Marky feat. Stamina MC, Mighty Boogie, Negru, Elles, Marko Nastić. Party on!, mai ales ca mâine nu ne trezim să mergem la treabă.

Foto

Tweet