Modestia se poate invata

Eu nu sunt un om modest. Nu in sensul acela al modestiei in care eu tin capul plecat si nu ma laud nicaieri cu realizarile mele (daca le am). Am momente in care sunt nesuferita, aroganta, nepasatoare. Am si momente in care sunt sensibila, dar pe alea nu le arat oricui. De exemplu, la Biz Snow Camp am transmis unor oameni ca sunt inaccesibila inca din prima seara, cu tot avantul pe care l-am avut la dans si karaoke. Fac asta involuntar, eu nu sunt prietenoasa, in ciuda activitatilor sociale multe, dese si intense.

Insa, datorita unor oameni pe care ii tot intalnesc la conferinte, am inteles ca modestia se poate invata. Nu mecanic si fals, ci ascultandu-i pe cei mai mari decat tine, care nu au uitat ca sunt oameni si ca au fost si ei, odata, la inceput.

Cei doi care mi-au dat reperele peste cap zilele astea sunt Cabral si Cristi Sutu, pentru ca, desi foarte buni la ceea ce fac, au avut un zambet si un sfat pentru oricine a avut urechi sa asculte si ochi sa vada.

Modestia lui Cabral s-a exprimat la o poveste informala, in care el ne explica noua, celor care stateam la povesti cu el, ca i-a fost foarte greu sa isi faca o pagina de Facebook, pentru ca i se parea din alta lume si total nepotrivit pentru el sa ceara oamenilor sa devina fanii lui. Ca e un om obisnuit care a avut norocul sa ajunga la TV si sa se descurce bine si nu e normal sa fie tocmai el cel care cere aprecierea fanilor. Iar felul in care a spus-o mi s-a parut de o modestie incredibila.

Modestia lui Cristi Sutu a rasarit in momentul prezentarii lui, in care ne-a povestit despre lucrurile incredibile pe care le-a facut datorita blogului. Incredibile pentru noi, el a fost extrem de linistit, chiar sfios, cand ne-a spus ca 3 fotografii puse pe blogul personal au facut inconjurul mass mediei romanesti. In plus, sfiosenia cu care a spus cat de mult se bucura ca a intalnit-o pe Andreea si ca o citeste de mult timp, m-a bucurat peste masura, pentru ca am simtit o caldura incredibila in vorbele lui.

Oameni cu realizari multe, cu un aport important la zambetul celor din jurul lor, mi-au devenit modele si, astfel, m-am mai imbogatit putin.

Nu stiu inca sa fiu un om modest. Dar invat, ca niciodata nu e prea tarziu.

 


4 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *