Momente

Voiam sa scriu postul asta cat inca se desfasura tura 4 de Redescopera Romania pe 2011, dar m-am luat cu altele, ca de obicei. Insa ideea nu m-a parasit si, uite, o astern pe hartie (virtuala).

Acum mai bine de un an, cand am cunoscut-o pe Ana, mi-a spus in ultima zi de excursie: “stii, Redescopera Romania e despre oameni, nu despre monumente.” M-am uitat la ea mai mult decat circumspect, iar in sinea mea mi-am zis ca bate campii, pai noi de aia am alergat de nebuni de la un obiectiv la altul? Mi-am vazut de ale mele, simtind cum proiectul asta al Petromului isi leaga o relatie solida cu sufletul meu. Au fost alte excursii, pe care le-am urmarit cu sufletul la gura, incercand sa traiesc, din fata laptopului, ceea ce oamenii aceia traiau explorand tara.

2010 a trecut si a venit 2011, iar eu m-am aflat printre cei care au plecat in prima excursie Redescopera Romania sezonul 2. Cu o echipa mai mare, mai bine pregatita, cu mai multi parteneri, cu planuri mai mari. Iar odata cu aceasta prima excursie, am inteles si ce voia Ana sa zica. Si sa va explic de ce: de cate ori ma intreaba cineva despre campanie, automat ma gandesc la:

– ziua olaritului, in care familia Pietraru ne-a lasat sa ne facem de cap cu lutul din dotare, manjundu-ne din cap pana in picioare, dar fericiti ca ne-am facut obiecte cu mana noastra;

– maica Tatiana de la Moldovita, omul care m-a facut sa vad cu alti ochi bisericile si manastirile din Bucovina; omul care a incercat sa explice pe intelesul tuturor ce inseamna religia si cum poate fi ea perceputa (stiati ca maica Tatiana e doctor in istorie si filosofie?)

– fetele extraordinar de frumoase din Surdesti, satul care a avut singura sarbatoare interzisa pe vremea comunismului

– Doru si a lui pasiune extraordinar de mare pentru pasari si pesteri; eu nu pot explica felul in care Doru se transforma atunci cand vede o pasare pe care vrea neaparat s-o fotografieze, dar cei ce-l cunosc stiu despre ce vorbesc

– familia care ne-a asteptat cu casa deschisa si ne-a invatat sa incondeiem oua

– Mugur, stand pe banca, razand cu gura pana la urechi in timp ce altii aruncau in el bulgari cu nemiluita

– povestile la ceas de seara din holul hotelului (nu conteaza care hotel, toate erau la fel de frumoase pentru ca eram noi acolo)

– oamenii care ne faceau cu mana cand treceam in coloana de 5 (uneori chiar 6) Dustere frumos colorate

– Bogdan, ospatarul din Gura Humorului, care, timp de trei seri cat am stat acolo, a avut un zambet pe buze si o gluma pregatita oricand

– Bobby, la casa memoriala a lui Ciprian Porumbescu, stand in iarba si facand misto de doamna cu cheia (care nu mai venea odata)

– Anca, putin necajita, pufnind in ras cand Augustin a venit si i-a dat un ou Kinder, sa-i treaca supararea

– povestile prin statie cu Razvan si drumul incredibil de frumos dintre Sighet si Baia Sprie

– domnul de la Memorialul Sighet, care ne-a asteptat cat a fost nevoie pentru ca noi sa putem vedea in liniste o parte dureroasa a istoriei noastre

– Bogdana urland din cauza adrenalinei unui offroad marca Doru

M-as putea intinde asa la nesfarsit, am atatea amintiri frumoase. Insa ceea ce m-a invatat Redescopera Romania e ca trebuie sa ma uit mai bine in jur, ca oamenii au povesti minunate si ca daca n-ar fi ei, nici Romania nu ar fi atat de frumoasa. Ca oamenii au povesti de spus daca ii intrebi ceva, iar ceea ce afli e uimitor. Si acum, de cate ori merg sa vad o biserica, o cetate, un deal, o casa, incerc sa gasesc si un om care sa ma plimbe prin trecut.

Oamenii Romaniei frumoase sunt langa noi. Trebuie doar sa ridicam capul din pamant.

*acest om e despre oameni, de aceea nu exista link-uri.

Tweet