O cladire istorica, un hotel si un blog
Cred ca unul dintre cele mai suparatoare lucruri din Romania de azi e nepasarea autoritatilor in ceea ce priveste reabilitarea cladirilor istorice. Timisoara, de exemplu, are cel mai mare numar de cladiri istorice din tara (aproximativ 15.000) si cel mai mare grad de deteriorare (foarte multe fiind deteriorate din cauza ca s-a permis constructia de usi/ferestre in alte locuri decat in planurile originale, s-au pus termopane, s-au facut anexe etc.). O situatie trista care continua sa fie trista, in ciuda reabilitarii cladirilor din Piata Unirii (alea sunt vreo 9, de toate; pana la 15.000 mai avem putin).
De aceea ma bucur ca un copil atunci cand mai gasesc informatii despre cate o reabilitare de cladire, fie ea din Timisoara sau din alta parte. Indiferent de scopul comercial, cand un proprietar se zbate sa redea unei cladiri frumusetea de altadata, merita pomenit si felicitat.
In week-end voi fi la Sighisoara, la un seminar despre care sper sa am ce povesti saptamana viitoare (nu e cazul sa dau detalii acum). Cazarea va fi la un hotel din buricul targului, Central Park pe numele lui. Curioasa din fire, am zabovit putin pe pagina web a hotelului, destul cat sa gasesc un link catre blogul care i-a tinut informati pe cei interesati cum merge restaurarea si transformarea cladirii.
Apoi am citit tot blogul. De la primul pana la ultimul articol. Si mi s-a parut fascinant cum o cladire poate sa renasca in asemenea fel, cata grija si respect pentru istoria noastra au fost acolo. Am aflat ca au vrut sa termine restaurarea si hotelul in 2011, insa au reusit sa incheie tot abia acum cateva luni. Am vazut si cum arata cladirea inainte sa se transforme in hotel, am vazut si cum arata cand a fost construita de omul de afaceri Josef Teutsch, am aflat si ca noul acoperis a fost montat la 15 grade cu minus, intr-un decembrie friguros.
Sunt tare curioasa cum e hotelul si abia astept sa-l vad si in realitate, ca pozele le stiu pe dinafara. recunosc, pornesc cu asteptari mari si sper sa ma dea pe spate interiorul si felul in care e aranjat (si ales) mobilierul sau accesoriile.
Va scriu in fiecare zi de pe Ultrabook-ul meu TOSHIBA Portégé Z930. Ultra-slim. Ultra-cute. Ultra-love.
Tweet
Va așteptăm cu drag la Sighisoara.
Subiectul “restaurare” si pastrare a patrimoniului cultural național e un subiect care mă pasioneaza in mod deosebit. Poate o sa avem timp sa discutam un pic subiectul când ajungeti pe la noi.
Speram sa nu va dezamăgim asteptarile.
Mihai
Mi-as dori foarte tare sa ne intalnim si sa povestim despre cum ati muncit la hotel si cum ati restaurat cladirea (inclusiv despre cat de dornica sa va sprijine a fost administratia locala).
Abia astept sa va vizitez!
si eu am lucrat sau ajutat impreuna cu cei de la Forumul German la restaurarea unei case din Cetate. E putin mai jos de Casa cu Cerb. Imi pare rau ca nu am ajuns sa o vad “la gata” insa stiu ca s-au respectat toate codurile impuse de Unesco cu privire la renovare. In fundatie sau mai bine zis sub podelele camerelor, dupa ce am scos vechea izolatie din pamant am gasit si “vestigii” si eram tare mandri :). A trecut ceva timp de atunci (99-2000) dar inca sunt mandru ca am pus mana la restaurarea unei bucati, chiar daca mica, de istorie.
Ioi, ce fain! Un pic te invidiez ca ai fost parte din asa ceva
da si eu sunt mandru (my favorite sin) si cu orice ocazie ma laud chiar daca a fost greu, a fost cea mai faina vacanta din viata mea. nu am fost platiti ci doar ni s-a oferit o excursie in Franta ca schimb de experienta. a fost extraordinar. pacat ca au trecut acele vremuri de “fara griji”