O sambata la crashma

Sambata asta am decis, intr-un moment de totala neinspiratie, sa merg din nou in Fratelli, fara sa tin cont de esecul monstruos din saptamana anterioara.

Cand am ajuns, dupa ora 12, era aproape gol. Eu nu inteleg, totusi, gandirea asta a oamenilor de club. Adica de ce mergi in club la 1 noaptea si apoi pleci dupa doua ore? Mda, inca traiesc in lumea aia in care oamenii merg in club sa danseze si sa se simta bine, nu ca sa faca prezenta in locurile “fashionable” din oras. Dar sa revenim.

Dupa cum spuneam, cand am ajuns, locul era mai mult decat aerisit. Ne-am gasit prietenii, iar eu m-am cocotat pe scaun, cu ochii inspre multimea pestrita care incepea sa apara. Fete cucuiete cu coafuri care mai de care mai sofisticate, baietasi trendinezi, hipsteri derutati, ce mai, erau de toate. Si atitudinea, oh, aia era la mare rang. Nimeni nu zambea, de parca zambitul ar fi fost un fel de chestie tabu. Se pare ca nimeni nu mai vrea sa arate a om in club, iar trendul este “fii arogant, nu zambi ca te faci de ras”.

Probabil ca se simte in scrierea mea cat de amara mi-a fost seara. Cel putin, sper sa se simta, pentru ca eu nu-mi mai gasesc locul in cluburi de felul asta. Am avut perioada mea de nebunie, am baut pana mi-am intors ficatul pe dos de doua ori, mi-am avut partea de mahmureli care tineau doua zile intregi. Nu mai vreau sa fac parte din marea de oameni tristi care pierd noptile stand intr-un colt de bar cu un pahar de ceva alcool in mana. Imi place sa dansez, poate de asta m-as mai duce, dar doar sa am in minte siguranta faptului ca intr-adevar voi dansa si nu ma voi lasa deprimata de fetele celor dn jurul meu, care afiseaza atitudini de genul “io mi-s miezul din Fanta”.

N-am vazut nimic amuzant, nici macar “activistii” (a se citi niste unii pe la 40-50 de ani, imbracati la costume de directori comunisti) care au aterizat in club undeva in jurul orei 2, insotiti de niste doamne trecute bine de prima tinerete si care aveau pe fata o expresie de genul “si io? io cum am ajuns aici?”, nu au putut sa imi smulga un zambet, ci, in cel mai bun caz, o grimasa de dezgust.

Poate ca pentru altii e misto, asa cum era si pentru mine acum cateva luni. Dar eu…o sa fac altceva in weekend. Chiar daca asta inseamna sa stau in casa si sa ma uit la filme sau sa citesc, oricum voi fi muuult mai castigata

Tweet