Povestea unui eșec răsunător

Întotdeauna mi-e greu să vorbesc despre mine sau despre ceea ce fac în fața unor oameni. Mi-e greu să vorbesc în public, dar nu din cauza emoțiilor ci pentru că nu simt că am foarte multe de spus. N-am o rețetă a succesului, ba chiar pot să spun că-s un om destul de banal și de lipsit de succes în adevăratul sens al cuvântului. Am o agenție de PR, noroc că nu-s singură-n ea, că altfel cine știe dacă supraviețuiam până acum.

Despre eșec, însă, am povești râuri. Fluvii. Oceane. Personale, profesionale, de care doriți și poftiți. Am un talent aparte de a o da în bară săptămânal cu diverse chestii. Iar talentul ăsta special de a aduna mici eșecuri m-a adus în stadiul de a da din umeri („asta e, am greșit”) și de a face tot posibilul să repar ce nu-i bine. Bineînțeles că nu-mi ies întotdeauna reparațiile, dar unele eșecuri sunt menite să rămână doar atât, un soi de lecții pe care mi le amintesc (sau nu) data viitoare când trec prin situații similare.

Așa că atunci când organizatorii Fuckup Nights m-au chemat să vorbesc despre greșeli, aproape că am strigat „Prima!”. Provocarea a venit când mi-am dat seama că trebuie să vorbesc despre un singur eșec și că am doar 15 minute la dispoziție. Păi eu vin după o viață de greșeli care mai de care mai fucked-up, cum să aleg una singură?

A fost greu, dar am izbândit: am ales acel moment al vieții în care m-am simțit mai jos decât limita de jos a omului (care limită e pământul, probabil). Un moment de ăla din care ori te ridici și o iei de la capăt (cu ultimele fărâme de forță pe care le mai ai) sau rămâi acolo, întins pe jos, pe viață. Mai mult decât atât, voi spune care sunt greșelile pe care le-am repetat, deși, teoretic, aș fi putut să le evit.

Care-i acel eșec răsunător al vieții mele o să afle cei care vor veni pe 31 mai la AMBASADA, la a doua ediție Fuckup Nights. Biletul costă 25 de lei (se plătește la intrare, înscrierile se fac aici), promit să nu vă pară rău de bani, mai ales că n-o să vorbesc doar eu, o să fie și Ioana Vârtosu acolo (de la Școala Mamei Junior) și Florin Cornianu (123 Contact Form).

*Poza e făcută de un prieten, în 2009, când efectele greșelii mele încă se resimțeau din plin.

Tweet