Art&Play sau cum se învață libera exprimare

Nu pricep eu prea multe din ce înseamnă, cu adevărat, empatia. De cele mai multe ori n-o simt. Cel puțin nu așa cum s-ar aștepta societatea de la mine. Nu știu s-o exprim, în mod sigur. Empatia pe care-o am eu se manifestă în a căuta soluții la problemele cu care alții se confruntă. Mai mult nu știu.

Nu știu să strâng în brațe, sunt un om destul de rece. Nu știu nici să țin de mână pe cineva atunci când are nevoie. Sunt acolo, în felul meu, de cele mai multe ori fără să arăt asta prin gesturi. E ceva ce aș fi vrut să dobândesc, în timp, dar când crești cu ideea că iubirea e un sentiment ce trebuie trăit în interior, nu-ți vine prea ușor să devii duios.

Mă uit la copiii prietenelor mele și mor de drag cand le aud spunând copiiilor lor firesc și simplu „te iubesc”. Un sentiment pur și sincer ar trebui să poată ieși din noi în orice moment simțim că vrem să facem asta. Din foarte multe motive, prea mulți dintre noi nu putem, din cauza unor limite care ne-au fost trasate fin încă din copilărie.

N-am copii, dar învăț, alături de prietenele mele și copiii lor, să spun mai des „te iubesc”. Să arăt mai mult că îmi pasă. Să empatizez cu alții chiar dacă nu le înțeleg problemele. E greu de făcut asta când ești mai aproape de vărsta de 50 de ani decât de cea de 20.

Ăsta e motivul pentru care niște ateliere pentru copii, părinți și bunici mi se par cam cea mai bună idee pentru o comunitate care e destul de departe de beneficiile pe care ți le aduce traiul într-un oraș mare. Alexandria (teleorman) e un oraș micuț, cu oameni puțini și griji multe. Iar printre momentele zilnice de familie e destul de greu să conștientizezi necesitatea arătării sentimentelor sau nevoia de a fi mai sociabil. Ideo Ideis, prin atelierele Art&Play dedicate comunității, tocmai asta încearcă să facă: „Activitățile desfășurate în cadrul atelierelor vizează dezvoltarea abilităților de comunicare și socializare ale copiilor, stimularea creativității și a spontaneității, ajutându-i pe copii să ai aibă mai multă încredere în ei înșiși și să se integreze mai bine în grupuri.”

Mai jos vă las cu câteva fotografii de la prima zi de ateliere. Doar uitați-vă la chipurile tuturor celor de acolo și veți vedea cât bine li se întâmplă unor oameni (mari și mici deopotrivă).

Foto: Vlad Catană pentru Ideo Ideis 2016

Tweet