Q.E.D. – filmul despre oamenii din comunism

O sa incep direct cu o replica de la finalul filmului, spusa de unul dintre spectatorii premierei de gala de la Cinema Florin Piersic: “Abia spre sfarsitul filmului mi-am dat seama ca e alb-negru, nu color. Pana la urma, asa a fost comunismul.”

Q.E.D. (in regia lui Andrei Gruzsniczki) nu e inca un un film despre comunism. E un film despre perioada comunista, e drept, dar e printre putinele filme care vorbeste despre oamenii acelei perioade, despre aia buni si aia rai deopotriva, despre motivatii si actiuni. Un film care vorbeste despre prietenie, asa cum putea ea sa fie in acele vremuri.

Nu ma pricep sa fac recenzii de film, tot spun asa in mod repetat, asa ca nu va asteptati la cuvinte destepte si pline de substanta in cele ce urmeaza. Pot sa va spun, insa, o particica din felul in care m-am simtit urmarindu-l.

In primul rand, mi-a placut subiectul. Un asistent universitar (jucat de Sorin Leoveanu) care vrea sa isi dea doctoratul in matematica se straduieste sa-si publice lucrarea de doctorat in Romania anului 1984. Eforturile ii sunt zadarnice, iar dorinta lui de a-si publica lucrarea in strainatate ajunge la urechile securitatii care, prin locotenent colonelul Voican (jucat de Florin Piersic Jr.), face tot ce poate sa puna mana pe lucrare. Matematicianul urmeaza sa-si trimita lucrarea in Franta prin Elena, prietena din facultate de care e indragostit in secret (sau nu chiar asa mare secret), care e pe picior de plecare “pentru reunirea familiei” (sotul ei fiind fugit din tara).

Personajele nu sunt profund pozitive sau profund negative. Fortand putin mesajul filmului, as putea spune ca scenariul asta e un fel de explicatie pentru purtarea oamenilor din acea perioada, pentru motivele fiecaruia dintre ei de a “ajuta” securitatea in increngatele ei activitati. Nu o scuza. doar o explicatie.

Locotenent colonelul jucat minunat de frumos de Florin Piersic Jr. e acel securist care crede in sistem cu toata fiinta lui. E complet si fara echivoc convins ca misiunea lui e sa elimine uzurpatorii, lucru care se vede dint oate actiunile lui, pana si din povestea vietii personale: e atatde dedicat muncii incat se desparte de nevasta satula de munca lui continua la dosarele pe care le are de solutionat.

Ofelia Popii e o frumoasa surpriza pe pelicula. O mai vazusem in “Undeva la Palilula”, dar rolul asta e din alt registru. E rolul unei femei framantate de indoieli, o femeie care iubeste un barbat suficient de iresponsabil incat sa-i paraseasca pe ea si pe copilul de 12 ani si sa ramana in Franta, nestiind daca o sa-i mai vada vreodata.

Au fost doua scene foarte puternice in film.

Prima, cand Elena merge la serviciul pasapoarte, sa discute cu locotenent colonelul despre apropiata ei plecare. Dialogul dintre cei doi e sarac in cuvinte si bogat in non-verbal: Elena are o atitudine umila, plecata, ochii coborati, vorbeste aranjandu-si cutele invizibile de pe fusta de tercot; Voican e ferm, drept, dominant si autoritar. Finalul scenei e atunci cand ea incearca sa-i ofere lui un pachet de cafea, ca asa e datina, el refuza fara drept de apel, iar mesajul e clar: daca vrei sa pleci, trebuie sa ne ajuti.

A doua, cand Elena, prezenta la o petrecere de botez, urmareste incet toate cuplurile de langa ea si isi da seama ca are de facut o alegere: sa ramana langa matematicianul visator sau sa plece spre barbatul care aproape o parasise. Finalul o sa-l aflati daca o sa mergeti sa vedeti filmul.

La conferinta de presa cu echipa filmului i-am rugat pe cei prezenti (Velvet Moraru – producator, Andrei Gruzsniczki – regizor si Dorian Boguta – actor) sa incerce sa gaseasca cate un lucru bun in cele doua personaje negative: locotenent colonelul Voican si Lucian, fost coleg al matematicianului – gata sa-l vanda pentru linistea lui si a familiei lui.

“Intr-o zi poti sa urasti de sapte ori si sa nu iubesti nici macar o data. De aceea, dragostea este un dar.” – mi-a raspuns Dorian Boguta, iar asta cred ca a fost esenta acestei pelicule.

Va doresc sa vedeti filmul asta. Incepand din 10 octombrie se afla in cinematografe, in reteaua Cinema City, chiar si la Timisoara.

Puteti urmari Comedy Cluj si blog sau pe Facebook.

Tweet