Relationship status: married to my coffee

Aud ploaia cum cade peste mansarda în care am dormitorul și mă gândesc că m-aș întoarce pe partea cealaltă, să mai fur puțin somn. Mă ridic greu din pat în dimineața asta. Uneori, diminețile sunt bune doar să le privești de după geam, în timp ce te întinzi ca o pisică între așternuturi. N-am luxul întinsului între așternuturi, m-așteaptă o întâlnire la un client și m-aș trezi bine de tot înainte să plec de acasă. Ajung în bucătărie și-mi fac cafeaua pe care o sorb în fața geamului de după care privesc dimineața. Mai mult îi inspir aroma, cred că mirosul de cafea e acela care mă trezește, de fapt. Țin cana cu ambele mâini și mă bucur că în bucătărie e cald, dimineața de afară nu pare prea prietenoasă la capitolul ăsta. Încă două guri și hai să citim știrile. Gata, a început ziua.

Relația mea cu cafeaua a început prin clasa a zecea, pe când eram în vizită la o colegă de clasă. Mama ei ne-a făcut o cafea și ne-a pus la masă cu ea; dacă fumam, să fumăm lângă ea, să ne vadă, să nu mergem pe la colțuri de stradă sau în birturi. Cafeaua mamei Kristinei era altfel decât cafeaua maică-mii. „Cafeaua trebuie să fie întotdeauna de cea mai bună calitate”, mi-a spus. „Să nu bei niciodată cafea proastă, îți face mai mult rău decât bine”. Și nu, nu erau oameni bogați și nici umblați prin lume. Doar niște oameni pentru care cafeaua bună însemna o mai bună calitate a vieții.

Pe asta cu cafeaua am băgat-o la cap, nu știu de ce. Poate pentru că am simțit licoarea asta ca pe ceva care mă face întotdeauna să zâmbesc. E zâmbetul ăla mai mult interior, pe care nu-l afișez întotdeauna, dar pe care-l simt. Iar după ce am crescut și mi-am mai rafinat alegerile (în viață, nu doar alegerile de cafea), mi-am dat seama ca lichidul ăsta ar putea fi cea mai senzuală băutură de pe pământ. Plus că nu există nici o altă băutură care să poată fi combinată la masă cu altele. Ia gândiți-vă: o bere cu o cafea lângă, după-amiaza; un pahar de vin și o cafea; un whisky și o cafea, să nu te doară capul a doua zi.

Aș scrie cărți despre cafea și despre momentele dulci-amare în care cafeaua a fost prezentă. Prima gură de cafea a fiecărei zile mă face să vreau să ridic osanale ăluia de-a luat prima oară niște boabe de cafea, le-a prăjit și-apoi le-a fiert. D-aia sunt măritată cu cafeaua mea, din adorație.

De două zile-mi beau cafeaua de la BeanZ Café. E o adevărată bucurie să mă trezesc dimineața și să am cafeaua în mână într-un minut. Până acum dura ceva vreme, am un espressor italian pe care-l pun la fiert pe aragaz. Acum gata, nu mai dau ture în jurul espressorului până mi-e gata cafeaua. Încă testez blend-uri de la ei, îmi place că n-au pastile cu tot cu lapte în ele, au doar amestecuri de cafea, pe diferite gusturi și preferințe de tărie. Iar asta cu blendurile mă pune în dificultate, că-s vreo 13 de toate (blenduri și cafea de la fermieri) și eu nu știu care-mi place mai mult. După trial-ul ăsta va trebui să-mi comand niște cutii, iar eu n-am nici cea mai vagă idee care să fie.

Chestia faină e că nu tre să bat supermarket-urile să-mi caut cafeaua pentru aparat, toate se găsesc pe site la vânzare, faci comanda, plătești, vine acasă.

Mâine e sâmbătă. Am timp și de pisiceală, și de băut cafeaua în pat. Ceea ce vă doresc și vouă.

Foto de pe pagina de Facebook BeanZ Café.

Tweet