Sa fratellizam

Aseara am facut o plimbare prin oras. Cu Oaanaa, ca tot asa ne-a acuzat un frustrat ca avem nevoie de bloguri ca sa putem socializa.

Ca sa ne punem la punct cu ultimele noutati, am stat vreo doua ore de vorba, in Funky, care se pare ca a devenit barul preferat al bloggerilor, ca mai erau cativa “neadaptati” ca si noi. Salitos, of course, asezonat cu o portie buna de ras, numai bine pentru a intra “in za mud” pentru Fratelli.

Ba, imi place crashma asta. Unu, pentru muzica. Acu’, e drept ca aseara muzica a fost muuult mai misto decat in alte dati, poate pentru ca era invitat nush ce DJ de prin Franta, care ne-a facut sa ne tocim tocurile de la atata dans. Si, daca se intreaba cineva, am baut Cola, deci nu se poate spune ca eram in starea aia in care dansez pe orice muzica.
Doi, pentru pitzipoance. Pe bune, astea is cea mai tare sursa de distractie. Erau doua ametite langa noi care miroseau a plastic rau de tot (vorba lui Bad Pitzi). Imbracate Dumnezeu stie de unde (io banuiesc ca de la Aurora, piata aia in care gasesti seconduri de firma), se frecau una de alta de parca viata lor ar fi depind de asta. La un moment dat venise unul langa ele, care era suficient de beat incat sa nu-i pese cu cine dracu’ danseaza (sau cu cine si-o pune mai tarziu), si atunci sa vezi competitie: una dintre ele era toata lipita de ala, iar cealalta isi aranja intr-una decolteul, pana cand a reusit sa ne ofere o imagine scabroasa cu sutienul ei care nu mai putea fi ascuns cu nici un chip. La un moment dat, pitzipoancele au disparut. Cu tot cu tzatzele lor, desi a fost un moment in care ma speriasem ca o sa ramana pe acolo, tzatzele, i mean.
Trei, pentru pitzipongi. Pitzipongii sunt acel hibrid intre metrosexuali si cocalari, aia care nu se pot hotari daca vor sa futeze sau doar sa se dea mari. Pana la urma se hotarasc: se imbata. Ceea ce e nasol pentru ei, ca se stie ca treaba asta cu futatul nu merge cand esti beat si nici nu te poti da mare daca te impiedici pe drum drept. Da’ is haiosi, pe bune.
Patru, pentru italieni. Ca-s multi si disperati. Au o foame in priviri mai rau ca tigrii bengalezi atunci cand nu mananca o saptamana. Si au niste metode de agatat de te ia cu lesin. De ras. Unul dintre ei a varsat paharul de bautura direct pe geanta mea, iar dupa ce si-a cerut scuze (“scusa, iarta, pregoooo”) mi-a spus ca vrea sa remedieze dezastrul provocat de el oferindu-ne ceva de baut. Am ras si i-am intors spatele, ca nu puteam sa-l injur. Tot de ras.
Cinci, pentru baia de la femei. O aglomerare de glossuri, parfumuri, “fata, ce pantofi faini ai” (vaco, is cizme, ce dracu’), suspine dupa unul care n-are ochi pentru ea, printesa. Plus ca ai ocazia sa vezi picturi abstracte, direct pe piele. Stiti cum arata un kil de fond de ten pe fata plus cinci culori “pastelate” de fard pe ochi, la lumina neonului? Iuuuu, Picasso si-ar da seama ca a pictat degeaba daca le-ar vedea pe fetele astea.
Sase, pentru oamenii care vin chiar numai sa danseze si sa se simta bine. Mai sunt si de aia, oricat de greu ar fi de crezut. Oameni care nu sunt interesati de ce e in jurul lor, isi vad de treaba si apoi pleaca acasa cu sentimentul ca au petrecut o seara faina. Si eu ma numar printre oamenii aia care se simt bine.

Concluzie: ii fain in Fratelli. Fratelli Timisoara, of course. Sa mai mergem :))

Tweet