Sa vorbim despre principii
PRINCÍPIU, principii, s.n. 1. Element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie ştiinţifică, un sistem politic, juridic, o normă de conduită etc. 2. Element primordial, cauză primară sau punct de plecare a ceva; spec. element primordial considerat în trecut drept origine a lumii fizice. 3. Convingere intimă, punct de vedere propriu.
Cu definitia de mai sus, ne-am lamurit ce inseamna un principiu din punct de vedere semantic. Cum e perceput acest cuvant la nivel mental, individual si personal, e deja cu totul alta treaba.
Mie intotdeauna mi-a placut sa cred ca am principii, ca ma ghidez dupa niste reguli de conduita pe care mi le-am sedimentat adanc in personalitate. Bineinteles, am facut si foarte multe lucruri care contravin principiilor celorlalti, dar niciodata nu le-am incalcat pe ale mele.
Un exemplu ar fi divortul meu. Cand s-a intamplat separarea, am hotarat de comun acord ca tot ceea ce se intampla intre noi sa ramana intre noi. Si asta din cauza ca nu am putut sa aruncam cu noroi in relatia frumoasa pe care am avut-o, indiferent de ceea ce a fost rau dupa aceea. Si nici pana in ziua de azi nu stie nimeni motivul real al divortului meu; nici macar mama, nici macar sora-mea, nici macar cea mai buna prietena a mea. E un secret care apasa greu, cateodata, dar a carui greutate mi-o asum cu toata puterea.
Intr-o seara, intr-o cafenea a orasului, povesteam cu colegii de masa despre nu stiu ce subiect legat de femei. Moment in care unul din participantii la conversatie a adresat o intrebare unor tineri de la alta masa. Nu mai tin minte intrebarea, dar din una in alta s-a ajuns la o dilema: ce femeie e aia care are o relatie cu un barbat casatorit? Raspuns: o femeie fara principii. Raspuns gresit, as putea spune eu, pentru ca nu intotdeauna acea relatie e ceea ce pare a fi. Pentru ca nu poti judeca o persoana fara sa iei in considerare tot ansamblul, insa probabil asta e o problema care merita dezbatuta separat.
Eu zic ca pana sa acuzi un om de lipsa principiilor, trebuie sa fii foarte constient de existenta alor tale. Sa ti le identifici si sa constientizezi ca, asa cum noi nu suntem la fel, asa si principiile noastre difera, doar nu degeaba se spune ca “normalitatea unui om e nebunia altuia”. Sa inveti sa tolerezi fara sa cazi in panta compatimirii si sa le explici celorlalti importanta principiilor tale, fara sa le impui.
Si, mai ales, sa poti sa accepti cu aceeasi dezinvoltura si nebuniile tale si normalitatile altora.
Tweet
E bine sa nu ne grabim cu judecata, e adevarat.
Insa daca ai vrut cumva sa sugerezi ca principiile sunt relative si ceea e bine si adevarat pentru mine poate sa nu fie si pentru altii, atunci nu prea sunt de acord cu tine. Chiar intr-o lume a relativizarilor, eu cred in absolutul unui bine si a unui adevar universal. Princiile difera, asta nu inseamna ca daca mie nu mi se pare gresit un lucru si constiinta mea e impacata cu el, atunci e ok.
Cam alambicat? 😛 Scuze! 😀 Ora asta tarzie… meciul deprimant… 😆
Citez din postare: “ce femeie e aia care are o relatie cu un barbat casatorit? Raspuns: o femeie fara principii.”
Raspuns gresit, da. Nu are absolut nici o legatura cu principiile. Dragostea trece peste orice principiu. Cu inima nu te joci.
Daca femeia stie ca ala este casatorit, eu consider ca nu are principii. Pentru mine un barbat implicat intr-o relatie (chiar si doar “concubinaj” este “off limits”). In momentul in care stii ca ala este insurat, nu prea mai ai ce sa iubesti la el. Plus ca ar scadea enorm in ochii mei, daca ar face asa ceva. Oricum este sotia lui, ESTE SOTIA LUI si o tradeaza prin dragostea asta mare fata de mine. Intai isi rezolva problemele, dupa aia discutam.
Cred ca este mult prea simplu sa impartim lumea in bine si rau. Daca tot vorbim de principii hai sa il aplicam pe cel ce spune: prima piatra sa o arunce cel curat. Nu cred ca exista o persoana pura, care sa nu fi facut vreo greseala. Asa ca din punctul meu de vedere hai sa nu generalizam!
Hahahahahahahahahahahaha
Pisiiiiiiiiiiiii, aceeasi femeie cu PRINCIPII, era cu niste italieni cocliti pe FRATELLI si daca nu ma insel facea ceva si prin baie si mai si prizeaza….
Dar mnoah, fiecare cu principiile lui.
In rest…citez: “CURVA…”
RIM
PS: Tre sa-i platesti pa baiatzi aia…!!DAMN!
o sotietate fara printipii va sa zica, ca nu le are, asa va ramane.
dar mai e o vorba..pana la Dumnezeu ne mananca Sfintii.
de ce sa sarim tocmai la principii cand am putea cauta mai jos, mai la bunul simt si cei 1-3 ani “de acasa”. de acolo se dezvolta toate.
Totusi…daca te gandesti ca strici o casnicie. Totusi inainte sa faci un pas de genul asta te gandesti bine. De mai multe ori.
@all: mai dadusem un exemplu, se pare ca ala n-a interesat pe nimeni si toata lumea a vazut doar partea cu stricatul unei casnicii; dar daca se ajunge la situatii de genul asta, oare acea casnicie nu e deja compromisa?
@ MoC: perfect de acord! Viata poate lua cele mai ciudate intorsaturi, asa ca sa nu ne grabim sa ne etalam “principiile”, judecandu-i pe ceilalti, pt ca nu stim nici macar noi insine cum ne vom comporta intr-o anumita situatie.
Este important, cred eu, cand facem un lucru sa ne punem in locul celui asupra caruia se rasfrang actiunile noastre. Sa ne respectam pe noi insine si pe cei din jur. Si sa ne iubim
………………….Hmmmmmmm
Si ar fi buna si la obsesi muzicale:
http://www.youtube.com/watch?v=f6pvm9Dcjzo
RIM
@Raoul, pisiiiii, ma surprinzi… :))
Ce a fost mai întâi: relația dintre un bărbat și o femeie sau căsătoria? Înainte să judecați dacă e bine sau nu ca un bărbat căsătorit sau femeie căsătorită să aibă o relație extraconjugală amintiți-vă că ceea ce îi leagă pe doi oameni sunt înainte de toate sentimentele și nu o semnătură dată înaintea preotului sau a ofițerului stării civile. Regulile sociale de multe ori nu țin seama de sentimente, deși și sentimentele se ghidează după reguli foarte precise. Numai că nu sunt băgate în seamă. Cei care aruncați cu noroi amintiți-vă de sentimentele față de o persoană căsătorită pe care vi le-ați reprimat cu duritate, și abia apoi porniți o discuție pe această temă