Satira, romanul si Saraiman – FITO 2013
Sunt rare spectacolele care surprind atat de bine spiritul romanesc. Spiritul asta care a iesit la iveala in ultimii douazeci si un pic de ani, desi, daca ne uitam bine in istorie, a fost intotdeauna acolo. Romanul verde isi bate capul cu capra vecinului, e preocupat sa-si puna singur frana si sa-si dea singur picioare in gura, mananca ceafa cu garnitura de mici, isi tine femeia langa el ca pe un manechin capabil sa gateasca/spele/calce/nasca pui vii.
“Saraiman” e un spectacol atat de altfel (vazut aseara la FITO) incat as incepe direct cu un indemn: mergeti sa-l vedeti. E stand-up comedy imbinat cu dans, vorbe cu fapte, teorie cu practica. Razvan Mazilu ii joaca atat de bine pe toti acei oameni care sunt prea preocupati de a se pune pe ei in fata, fara sa tina cont de nimeni si de nimic, incat, dupa fiecare repriza de dans reactia e cam asta: “Genial.” Iar Dan Badea, standup comedian si printre primii care au incercat acest fel de entertainment, e la fix in povestea asta, pentru ca are in el multa satira si stie a face haz de necaz in cel mai simplu fel posibil.
Dupa spectacol, i-am asteptat in foaierul Filarmonicii din Oradea. Coborau amandoi cu zambetul pe buze. M-am ridicat, m-am prezentat si m-am rugat de cateva cuvinte. Ma speriasem ca Razvan Mazilu o sa fie reticent la abordarea mea (desi stiau ca ii asteapta cineva) si i-am spus ca as vrea sa aflu mai multe despre dans si standup comedy. La cat e de discret si de modest e (uimitor cum artistii astia mari stiu sa fie in acest fel), m-a indreptat usor catre Dan Badea, cu care am si povestit pret de cinci minute, cat i-am condus de la filarmonica la restaurantul la care si-au luat cina. Secondati, fireste, de Razvan Mazilu, care statea la o distanta suficient de departe cat sa nu deranjeze, dar suficient de aproape incat sa nu urlam daca avem nevoie de un raspuns de la el.
“Deci, despre ce vorbim?“, intreaba Dan Badea curios. “Vorbim despre zona de confort, in general. Despre cum standup comedy, care nu e o industrie atat de cunoscuta in Romania, inseamna sa-ti depasesti limitele ca showman in aceasta tara. Si despre cum a trebuit sa parasesti o zona pe care abia ai inceput s-o cunosti pentru o alta, total necunoscuta: implicarea intr-un spectacol de dans. Cum reusesti sa-ti duci vorbele spre ceea ce danseaza Razvan Mazilu?”
“Asa e, standup comedy nu e atat de cunoscut in Romania. E bine perceput, dar nu e o isterie in masa, ca sa zic asa. Dar crestem, crestem odata cu tara. Cum se duc vorbele cu dansul? Pai asa s-a nascut. Nu-i asa, Razvan?”, iar Razvan Mazilu se intoarce zambind si aproba din ochi. “Asa s-a nascut, adica Razvan mi-a propus treaba asta, a avut o viziune si tot discutand si intalnindu-ne am ajuns la ce-ai vazut in seara asta. Asta-i concluzia intalnirilor noastre. Nu putea sa fie altfel, asa trebuia sa fie. E adevarat ca e mult mai liber si mult mai vehement ce fac eu in rest, ca tot vorbeai de zona de confort, dar uite ca se pot transmite anumite idei fara sa fii neapara vehement sau fara sa fii vulgar, dar ceea ce facem noi doi a avut nevoie de alta impachetare.”
“Cati inteleg diferenta dintre satira si banc? Spectacolul vostru e in primul rand satiric si abia apoi amuzant.” “Probabil ca spectacolul are mai multe straturi. Cu siguranta are mai multe straturi, sper ca are mai multe straturi. Nu vreau sa ma umflu in pene si sa spun ca stiu sigur ce-am vrut sa fac, cat de multa satira am pus in text. Multi inteleg primul strat, mai mult il inteleg pe al doilea, mai putini si pe al treilea si tot asa. daca avem atatea, nu stiu, eu sper ca da. Dar stii cum e, fiecare cat poate sa duca, e ca la un calculator: eu dau informatie pentru cel mai bun sistem, depinde de fiecare cat poate sa proceseze din informatia aia.”
La momentul asta ne opreste o doamna aranjata, care primise un buchet de flori, de pe scena, de la Dan Badea. Ii saluta si le ureaza drum bun spre casa, le multumeste inca o data pentru spectacol. “Uite, aceasta doamna are 86 de ani, a fost costumiera la teatru si mi-a spus ca am avut un spectacol foarte distractiv. Sunt sigur ca nu e din cauza ca a primit florile de la mine, chiar s-a simtit bine, lucru pe care nu-l astepti, neaparat, din partea unui om de 86 de ani. M-a uimit. Daca pot sa rada si copiii de 16 ani, care au auzit deja de standup si poate sa rada si o doamna de 86 de ani, pe mine ma incanta. Cu Razvan nu vorbisem sa-l facem pentru tot romanul.”
(momentul in care Dan Badea ofera flori doamnei)
“Dar pentru cine l-ati facut?” “L-am facut pentru noi. Nu ne-am gandit sa rupem generatia tanara, sa dam un exemplu, sa facem educatie. Noi am facut un spectacol care sa ne placa noua. Daca le place si altora, ne bucuram nespus.”
(Razvan Mazilu face o reverenta adanca in fata publicului)
A durat cinci minute, dar m-am bucurat nespus de intalnirea asta. Sunt convinsa ca oricine i-ar fi asteptat, ar fi avut parte de aceeasi deschidere din partea lor, s-a vazut bucuria din ochii fiecaruia atunci cand le-am multumit pentru spectacol. Si repet indemnul, sa fie: mergeti sa vedeti “Saraiman”. O sa radeti, o sa suspinati amar, o sa va bucurati de cat de simplu se poate transmite, prin dans si cateva vorbe, starea natiunii. E dulce-amar, sigur, dar macar va va face sa va ganditi si sa incercati sa va urmati propriile convingeri, fara sa fie nevoie “sa intrati in rand cu lumea”.
