Romanii au talent – din spatele camerelor de luat vederi

Ca “Romanii au talent” e o emisiune de succes in Romania, o stie toata lumea. Primul sezon a spart toate recordurile de audienta si ne-a momit pe toti in fata televizoarelor, chiar daca unii dintre noi renuntaseram de mult la acest obicei al privitului de emisiuni. Nu de putine ori mi-am dorit sa fiu si eu in studio, de unde se transmite emisiunea si invidiindu-i maxim pe colegii internauti care au mers acolo aproape la fiecare emisiune transmisa live din studiourile de la Buftea. Mi-am promis ca, daca o sa fiu in Timisoara cand sunt preselectiile pentru sezonul 2, o sa fac tot posibilul sa vad cum se intampla filmarile.

Doua seri cu spectacole a cate 6 ore fiecare, adica sambata si duminica, atat am stat in sala Operei din Timisoara. Adica la doua spectacole din patru, ca au mai fost oua spectacole, dimineata, tot de cate 6 ore fiecare. Cum ar veni, un maraton de 24 de ore de filmari, cu aproximativ 70 de concurenti. Nu vreau sa fiu omul de la montaj, ca Timisoara a fost abia al doilea oras din caravana. Urmeaza Cluj, Iasi, Constanta si Bucuresti.

Diana, care este PR al emisiunii, e neobosita, ca un mic tititrez care se invarte sa rezolve problemele fiecaruia. Ea a vut grija de noi, dupa ce Andi Moisescu a rugat-o sa ne strecoare in sala, pentru ca era o nebunie afara, plin de lume dornica sa asiste. Ne-a povestit putin despre oamenii care nu se vad: emisiunea are 200 de oameni in productie, iar in caravana sunt o suta si ceva. Adica mai bine de 100 de oameni merg prin tara, timp de 2 luni, cu unicul scop de a face totul perfect. Si ca tot vorbeam de multime, asa arata ea sambata seara, inainte de spectacol:

Catalin e omul care trebuie sa aranjeze in sala toti oamenii care asista. Sustinatori ai celor de pe scena, presa, oameni simpli care vor sa vada spectacolul, trebuie sa-i tina pe toti in frau. E foarte greu, sala e ticsita de camere de luat vederi, una mai mare decat cealalta, sunt zone in care nu se vede foarte bine spre scena, dar unde exista niste plasme pe care se transmite tot ce se intampla pe scena. In locul lui cred ca i-as fi luat la bataie pe foarte multi dintre ei, pentru ca nesimtirea unor oameni depaseste limitele, cateodata. Catalin se pare ca e pe Xanax, or ceva, pentru ca nu si-a pierdut cumpatul nici macar o data, a avut intotdeauna loc de “va rog” si “multumesc”, indiferent de atitudinea interlocutorului. Pentru ca e constient de importanta publicului in emisiune si il respecta, chiar daca nu primeste acelasi respect. Aseara, dupa spectacol, o domnisoara a mers la el si i-a multumit pentru grija. Lui Catalin i s-a luminat fata (desi era evident ca era praf de obosit) si i-a spus: “cu cea mai mare placere, ma bucur foarte tare ca v-a placut si va asteptam si data viitoare, acum stiti unde ma gasiti”.

Respectul pentru public s-a manifestat foarte mult si in timpul spectacolului. La un moment dat, unul dintre concurenti a avut o atitudine vadit agresiva, indreptata spre Mihai Petre (care, apropo, e foarte simpatic si foarte corect). A avut loc un schimb de replici care a adus in sala o atmosfera apasatoare. Era tarziu, cu totii eram obositi, numai de cearta nu mai avea nimeni chef. Andra, Andi si Mihai au simtit asta si, la un minut dupa ce concurentul suparat a parasit scena, s-au ridicat si au incins un dans nebun pe scena. Evident, au ridicat sala in picioare si ne-au dat energie pentru urmatoarele momente.

Edi Stancu si echipa lui de dansatori sunt dementiali. Nu excelenti in ale dansului, insa foarte foarte buni oameni de show. Sambata seara ne-au incantat cu Povestea lui Harap Alb, dansata intr-un mare fel, in care Bogdan Boanta a dansat jumatate din spectacol incaltat pe tocuri de 12.

Aseara, spre sfarsitul spectacolului, am iesit putin la aer pe balcon. Erau doar niste oameni de la tehnic acolo care, in loc sa se bucure ca se termina spectacolul la Timisoara, vorbeau despre cat de greu o sa le fie sa monteze toate cablurile si luminile alea in sala de spectacole programata la Iasi si cautau de pe acum solutii, ca sa le fie mai usor cand ajung acolo. Auzindu-i, mi-am adus aminte despre ceea ce mi-a spus Diana in seara in care ne-am cunoscut: “Am vazut Piata Operei si drumul dintre hotel si Opera. Si anul trecut la fel, deci nu stiu prea multe despre Timisoara. Dar e tare frumos aici la voi”.  Sa nu mai zic ca, dupa spectacol toate cele intinse prin Opera au trebuit sa fie stranse si pregatite de plecare, iar o parte din echipa de productie trebuie sa ajunga azi inapoi la Bucuresti, la timp pentru emisiunea lui Maruta, caci sunt aceiasi oameni.

“Romanii au talent” are succes pentru ca e o armata de oameni care face totul sa fie aproape perfect. E o armata organizata, care face totul din convingere si cu zambetul pe buze. Iar concluzia mea pentru aceste doua seri este: as fi platit bilet pentru fiecare din cele doua seri.

Tweet