Ah, curajul asta…
Aseara, stand de vorba cu niste prieteni, a venit vorba despre cum stam noi, ca proastele, intr-o relatie care nu ne satisface. Mai exact, una dintre participantele la discutie se plangea ca al ei iubit e mult prea preocupat de propria persoana. Ca n-o ajuta sa spele vasele, sa spele, nu pune mana cand se face curatenie, ca trebe sa-i calce tricourile si camasile, plus multe alte chestii de genul asta. Si ca, toate treburile astea le face cand vine de la munca, seara.
Reactia generala la cele de mai sus a fost, in prima faza, “de ce nu ii ceri sa te ajute?” Ea, resemnata, a spus ca a incercat, dar nu el face nimic cu draga inima. In plus, daca nu are timp sa-i calce lucrurile, le face pachet si i le duce maica-sii, ca no, doar nu poate sa stea necalcat. Iar cea mai mare problema este ca el, desi sunt intr-o relatie de durata (6 ani, daca am inteles eu bine), nu are nici un gand sa treaca la pasul urmator, la a accepta responsabilitatile unei familii.
No bun, ne-am lamurit. Si ce mai astepti? Nu esti fericita, iti doresti mai mult, lasa-l si du-te. Unde? Nu conteaza, oricum faci ceva pentru tine, mai bun decat sa-ti pierzi timpul cu un om despre care stii sigur ca n-o sa-ti fie alaturi pe mai departe. “A, dar exista dragoste. Si ne plimbam mult, facem calatorii si pentru mine asta e important.”
Ideea care s-a desprins a fost ca ea s-ar muta singura, dar inca nu poate sa renunte la el, ca ii e teama de necunoscut si no, pe el il cunoaste, de bine-de rau, si ii e suficient asa. Asa ca mai bine sta nefericita, pentru ca a rupe relatia presupune o doza de curaj: sa te reobisnuiesti sa stau de una singura, sa reinveti sa te simti bine cu tine si alte chestii de genul asta.
Si ma gandeam io asa, cu mintea mea incalcita: daca as fi gandit asa, cum oare as mai fi divortat sa incerc sa-mi gasesc fericirea? Cum oare as mai fi putut sa plec la Timisoara, cu 500 de lei in buzunar, fara sa am un job, fara sa am unde sa stau, inarmata doar cu o ambitie fantastica si (norocul meu) doi prieteni gata sa-mi intinda o mana de ajutor? Da, stiu, am avut o mare doza de nebunie in mine, dar asta presupune curajul: sa iti iei viata in maini, luand niste decizii care par nebunesti, dar care, in cel mai rau caz, o sa iti dea posibilitatea de a te felicita pentru ca macar ai incercat.
Nu va mai temeti, oameni buni, timpul e singurul lucru pe lumea asta pe care nu-l putem controla. Si nu-i pacat sa lasam sa treaca viata pe langa noi, fara sa facem ce ne dorim cu adevarat?
Tweet
tu faci ce iti doresti cu adevarat? si care e ponderea acestei activitati in totalul activitatilor tale? La prea putine persoane activitatile dorite sunt mai insemnate decat celelalte… sti prea bine.
Hmmm… nu aruncati cu rosii, dar eu cred ca daca s-a ajuns la 6 ani de relatie, nu numai ca stia foarte bine ca n-o sa faca nimic prin casa gen spalat vase, calcat… dar si a stat cu el pentru alte chestii [pe care le consider importante]. Iar asta cu responsabilitatea unei familii… cred ca mi-as fi dat seama si dupa 3 sau 4 ani cum sta treaba, poate chiar mai repede
Uneori sunt alte chestii care conteaza, cand ajungi sa stai 6 ani cu un om intervine obisnuinta, care e boala grea, nu neaparat rea… adica, fir-ar e inevitabil sa te atasezi si sa te obisnuiesti cu cineva, poate si o lipsa de curaj, desi… cred ca iti trebuie curaj si sa stai atat intr-o relatie din care stii ca poate n-o sa iasa nimic [si aici zic de familie].
Sincer, cred ca iti trebuie ceva mai mult decat curaj sa termini o relatie de genul asta, mai ales daca au alte chestii care-i leaga de genul calatoriilor, pasiunilor comune… iar aia cu treburile casnice mi se pare o chestie minora, sincer, dar cred ca depinde si de fiecare, eu de exemplu nu-mi calc mie tricourile, in cel mai bun caz o camasa sau un halat, si aia rar… ce sa zic, cum ti-l cresti asa-l ai.
Bine, daca te-ai saturat, si nici dragoste nu mai e, e dragut sa spui gata, next [aici obisnuinta deja nu mai e ok].
Si nici eu nu stiu de ce unora le e frica sa o ia de la capat… mie nu mi-e teama, mai ales ca stiu ca singura mi-a fost foarte bine, la modul diferit de cel cand eram cu cineva. Poate unii au uitat cum e sa fii singur, in niciun caz o tragedie, sfarsitul lumii si vietii
Dupa 4 ani de casnicie am zis”mai bine singura de una singura,decat singura in doi”.Si-acum mi-e bine,foarte bine, dupa “ţ” sanse acordate am invatat tot de la el, ca “adevarul doare,dar trece”.
Wow, numa oameni suferinzi cu experienta de viata aici.
Eu doar trec sa va zambesc. :):):):):):):):)
RIM
Ps: imi place sfarsitul. Dorim cu adevarat… Pai D-na Pisiii, dorintele evolueaza odata cu persoana. Tu ce iti doresti AZI?
dupa 6 ani de relatie mai grav mi se pare ca tipul nu are gand sa o ceara in casatorie decat ca nu o ajuta la treburile casei.
parerea mea este ca nici macar nu`i treaba lui sa spele vase, haine, sa calce si altele, aia`i treaba femeii. treaba barbatului e sa duca bani si cel putin sa pastreze curatenia, nu sa faca si mai mare dezordine. treaba femeii e sa aiba grija de casa, sa fie totul frumos si curat.
eu lucrez 8 ore pe zi dar de aia spal vasele, hainele (nah la masina..evident), calc, fac curat. el ma ajuta de ex. daca eu aspir, vine el cu mopul si sterge pe jos dar nu`i mai cer asta daca vine seara de la servici. sau daca eu spal vasele, el strange masa (imi da vasele, curata firimiturile, etc).
@Don Valentin, da, de la o vreme fac exact ceea ce imi doresc; nu ma mai simt constransa de nimic, nici macar de trecutul meu;
@Anda, cateodata trebuie sa incerci sa cauti in alta parte, pur si simplu. Daca relatia nu evolueaza in nici un fel si, dupa 6 ani, esti in acelasi stadiu de la inceput, e cazul sa-ti vezi de drum…
@cineva, felicitari pentru curaj
@Raoul, azi si maine si intotdeauna o sa imi doresc sa ma linistesc; poate o sa-mi si iasa’
@Maddy, evident ca nu treaba in casa e problema, asta e un fel de picatura care umple paharul…
exista o vorba, “de ce sa cumperi vaca daca ai lapte pe gratis?”. Comentariile cred ca sunt de prisos…
in legatura cu ultimul paragraf, imi permit sa te contrazic. Mai exista si alte lucruri pe lumea asta pe care nu le putem controla. Unul dintre ele ar fi moartea. Altul ar fi ca nu poti controla cine si de ce te iubeste. Iar exemplele pot continua…