Se mai pot salva cinematografele romanesti?
Asta-i subiect sensibil in Timisoara: nu avem niciun alt cinematograf functional, in afara de cele cateva sali Cinema City din mall. si apoi, cu totii stim ca filmele de arta nu ajung in cinematografele astea, pe buna dreptate: dupa atatia ani de la revolutie, nu avem un segment cinematografic indreptat spre educatie in cinematografie. Filmele de consum sunt cele care primeaza si pot intelege asta: intr-o tara in care lucrurile merg cum merg, cine mai are timp si chef de filme cu substrat?
Cinematografele au viata grea, chiar si alea din mall-uri si pare ca ne ducem din rau in mai rau. Pe de alta parte, festivaluri de film ca TIFF, Comedy Cluj sau Anonimul aduna an de an tot mai multi iubitori de film altfel.
Am inceput sa iubesc TIFF-ul nu de cand merg eu acolo sa relatez din postura de blogger acreditat, ci mult inainte, inca de cand au inceput sa organizeze caravanele TIFF prin tara. Mi se pare cea mai buna idee de a aduce oamenii mai aproape de filmul de cinemateca, de a arata ca exista si alte feluri de filme, mai profunde, mai lipsite de “glamour”-ul american, mai aproape de o realitate pe care o traim sau pe care o vedem in jurul nostru.
Cei de la TIFF continua cu educatia in ale cinematografiei intr-un proiect care mi se pare minunat si atat de binevenit incat o sa ma implic cu tot ce pot, daca pot, ca sa il vad pus pe picioare: Salvati Marele Ecran, o campanie care vorbeste despre cinematografele de mult inchise si uitate ale Romaniei, dar care isi propune sa redeschida macar cateva in decurs de cativa ani.
Judetul Timis apare pe harta cu 13 cinematografe. 13. De toate s-a ales praful si e trist ca un oras (ba chiar un intreg judet) care aspira la titlul de Capitala Culturala in 2021 se afla intr-o asemenea situatie. Cerere exista, orice film care se proiecteaza in afara cinematografului de la mall are parte de sali pline, fie ca e vorba de sala Filarmonicii, fie ca e vorba de cea de la Casa Artelor (unde prietenii de la Marele Ecran se lupta sa organizeze cate o proiectie de film frumos).
A 13-a editie a TIFF are cateva momente dedicate acestei lupte (si nu exagerez deloc cand zic ca e o lupta). Primul ar fi conferinta de presa de sambata, 31 mai, la Mansarda Boema. Vine Tudor Giurgiu (presedintele festivalului), Emil Boc (primarul Clujului), Marta Materska-Samek (presedinta board-ului Cinema Development Foundation din Polonia – tara care, ca tot veni vorba, ne-a luat-o inainte cu mult la productia de filme), Tina Hajon (Head of Film Exhibition, Croatian Audiovisuel Centre), Ivo Andrle (manager Aerofilms, Cehia). Un alt moment important al campaniei este proiectia filmului lui Alexandru Belc, “Cinema, Mon Amour”, intr-un loc care se va deschide oficial tot sambata, la 20.30: Depozitul de Filme.
Va rog mult sa mergeti si la conferinta de presa, si la proiectie, daca va aflati in Cluj sambata, e important sa fie acolo cat mai multa lume care poate pune umarul la reusita acestei campanii.
In alta ordine de idei, eu o sa ajung duminica la TIFF. Pana ma pun eu la punct cu programul, ia uitati aici ce chestii de neratat sunt anul acesta la festival.
Tweet
Nu. Respectul romanilor pentru drepturile de autor e zero, si aici includem filme, muzica, foto, carti. Filmele se vad pe laptop, de pe torenti, muzica se asculta descarcata de pe net, pozele sunt furate de pe google, cartile de specialitate sunt trase la xerox sau “luate” de pe net si nu cumparate. Undeva trebuie sa se vada si rezultatul actiunilor astea. Se vede in calitatea muzicii, nivelul fotografiei si a literaturii de specialitate sau in disparitia cinematografelor spre exemplu. Sa mai zic si de televiziuni, cand toate serialele sunt piratate si disponibile online oricui? Cine-i nebun sa investeasca, in conditiile de azi? Daca ar fi fost profitabile ar fi ramas toate cinematografele deschise.
Nu trebuie salvate cinematografele, trebuie indus romanilor respectul pentru munca altuia, restul vin de la sine.
Complet de acord cu tine. Pe de alta parte, toate festivalurile mai sus mentionate au mai bine de jumatate din proiectii sold out. TIFF, de exemplu, are peste 500 de proiectii si daca 250 sunt cu casa inchisa, eu zic ca publicul e acolo, trebuie doar sa aiba unde sa mearga. In plus, Clujul are 2 cinematografe “recuperate”; asta inseamna ca oamenii aia care au bagat bani in refacerea lui au avut pentru cine sa faca asta.
Da, publicul trebuie educat, iar asta e un proces complicat. Bine ca se intampla lucruri, totusi, si apar initiative de felul asta, menite sa schimbe lucrurile.
Cinematografele din Romania cred ca sunt salvate cel mai mult de filmele straine, situatia cinematografica din Romania este mai mult decat dramatizanta…