Vara sanie și iarna sandale

Încep cu o notă către mine: n-ar fi rău ca anul ăsta, până în sfânta lună aprilie, să fac bine să înlocuiesc aerul condiționat stricat din 2015. La fiecare început de an zic că fac asta, dar cumva reușesc să uit gândul bun până la prima zi de caniculă pe care-o simt din plin. Iar canicula în Timișoara e un iad pur.

Pe același sistem, de câțiva ani zic că o să-mi cumpăr vara bocanci și cizme pentru iarnă, dar, printre atâtea festivaluri și zile cu loisir, cine mai are chef să se gândească la temperaturi cu minus-multe-grade care vin la pachet cu zăpadă și ploaie înghețată? Deși clar ar fi mult mai bine, vara sunt niște prețuri mici de tot la produse de care iarna nu mă pot apropia (sau pot, da` nu-mi vine să dau juma` de rinichi pe o pereche d cizme de piele). Sigur, o perioadă bună de agățat încălțări faine e și cea de reduceri de la final de sezon, dar merită să aștepti o grămadă de vreme până le vine încălțărilor vremea de purtat?

Am foarte multe perechi de pantofi, sandale, cizme, teniși, șlapi, bocanci. La ultima numărătoare erau vreo 70 de perechi. Da, am și încălțări pe care nu le-am purtat niciodată, ca orice femeie, dar pe care le țin pentru că nu se știe niciodată când am nevoie de ele. Majoritatea din piele, cu calapod confortabil și lucrătură bună, pentru că nu mă joc când vine vorba de picioarele mele. Cred că știe toată lumea ce înseamnă pentru confortul propriu „să te bată puțin pantoful”, așa că limita e cerul când e vorba de calitate. Am și cizme de 500 de lei (în general nu dau atâția bani pe o pereche de încălțări, dar pe astea le-am purtat deja două ierni și-s ca noi), am și bocanci din piele pe care am dat 150 de lei la reduceri.

Drept urmare, pentru că sunt un om nou în 2018 (lucru pe care-l zic despre mine la fiecare început de an), în urmă cu vreo două săptămâni am comandat de pe pantofi Giulio o pereche de sandale. Simple, cu toc confortabil, dar foarte glamour pentru că sunt aurii. Le-am purtat puțin prin casă, încă sunt în convalescență cu ligamentul meu de la genunchi, dar sper ca până la vară să le pot purta fără opreliști. Mi-a fost greu să mă opresc la o singură pereche, vedeți și voi de ce. Plus că tocul acela e foarte confortabil, spre deosebire de tocurile cui pentru care chiar trebuie să ai puțin antrenament dacă vrei să le porți cu eleganță.

Pe lângă sandalele de mai sus, nu m-am abținut și am vrut și o pereche de bocanci. Mai am, sigur că mai am, dar ăștia arătau atât de bine încât nu m-am putut abține. Sunt călduroși (au trecut testul protestelor), arată fain pe picior și șunt foarte comozi.

Dacă vă îngrijorează gândul de a comanda încălțări de pe net din cauză că nu știți cum e cu mărimea calapodului, vă zic cum am făcut eu, pentru că am avut aceași îngrijorare (piciorul meu e foarte mic pentru înălțimea mea, ar trebui să port peste 38): am comandat sandale 37 și bocanci 38 (pentru șosete groase). S-au potrivit perfect piciorului. Și dacă vă comandați mărimile greșite nu e o problemă, oamnenii de la GIULIO sunt foarte drăguți și înlocuiesc gratuit comenzile cu mărimi greșite (adică nu vă pun să plătiți expedierea de două ori).

Acestea fiind zise, e momentul să mă pun pe căutat aparate de aer condiționat, că sandale pentru vară am.

Tweet