Zile sumbre, gafe majore

Atat e de urat afara incat as fi in stare sa fur o plapuma de pe undeva si sa ma ascund intr-un colt, sa dorm. Cand e o vreme atat de mohorata, ma apuca niste pandalii de nu-i adevarat. As face, da’ nush ce, as merge, da’ nush unde, as sta, da’ n-am stare si tot asa. Nici faptul ca maine-i vineri nu ma prea ajuta.

Mergand io azi cu caruta prin frumosul oras, mi-am dat seama ca atunci cand am zile de astea rahatzoase, is predispusa la a face o gramada de gafe. Imi exprim toate nemultumirile cu voce tare si cuvinte exagerat de clare. Ca nu-s atenta la cele ce se intampla jurul meu, la oamenii care vorbesc cu mine, la ceea ce spun. Nefiind atenta, imi ies pe gura niste porumbei de aia grasi, atat de grasi incat ma uimesc si pe mine.

Acum ceva vreme, de exemplu, vorbeam cu un amic la telefon. Sporovaim noi ce sporovaim si la un moment dat se apuca el sa-mi povesteasca nush ce realizari marete de le-a facut in minunata companie unde presteaza. Si ca o avut probleme cu o clienta, bla bla, ca io incepusem sa ma plictisesc. Cum butonam eu la teveu, asteptand sa termine amicul de povestit, aud ca-mi spune “fac reclamatie la OPC, mama voastra de idioti care nu stiti sa puneti clientul pe primul loc”; io, cum aud de nedreptati de astea, se revolta spiritul civic in mine si ii spun “asa, ma, foarte bine, merita!” (habar n-aveam despre ce era vorba). La aceste cuvinte ale mele, cealalta voce a amutit pentru cateva secunde. Dupa care imi spune: “pai…pe noi vrea sa ne reclame, ti-am spus, e o doamna care….”. Inutil de spus cam in ce fel mi-o cazut fata, noroc ca eram la telefon. Am dres-o cum ca nu intelesesem, alo, alo, nu te mai aud si cam atat. Da, mai vorbim, am trecut peste moment, cu gratie de caprioara.

Alta data, in birou fiind, ma intreaba seful (care mai era cu cineva la biroul lui – pe vremea aia imparteam un birou mare, acum ne-am separat) cum stam cu ofertele de la reprezentantele auto. Eu ii spun ca am primit oferta de la reprezentanta X, dar cei de la Y trebuie sunati din ora in ora, si ca nici pana acum nu au fost in stare sa trimita oferta ceruta, desi o asteptam de doua zile. Seful zice ca na, poate ar fi bine sa mai avem rabdare, iar eu spun ca probabil aia nu vor sa vanda, oricum sunt cunoscuti si ii doare in pix de cererea noastra. La care seful imi zice: “Fa cunostinta cu domnul, e patronul reprezentantei Y”. Mno, mi-o cazut din nou mandibula, mi-am cerut scuze si m-am dus sa ma ascund printre hartii.

Asa ca, eu mi-am propus ca in zile de astea sumbre, sa-mi pun dracului leucoplast pe gura, sa las porumbeii sa moara din lipsa de aer.

Sursa poza


11 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *