Am deschis cutia Pandorei

Acum o saptamana si un pic primeam un mail care ma bucura foarte tare: eram invitata sa scriu pe Pandora’s, un blog la feminin, care, ca idee, semana foarte tare cu ceea ce eu si Dojo am incercat sa facem la un moment dat.

Primele mele doua articole au avut, fiecare, cate o comentatoare infocata care s-a straduit sa imi explice cat sunt eu de proasta si de frustrata ca incerc sa imi exprim niste pareri personale care nu coincid cu ale lor. Evident, fara argumente punctate, doar pe principiul “esti proasta, du-te dracu’, io nu-s de acord cu ce zici pentru ca pitong” (cc @OviSirb).

Atitudinea mea vizavi de aceste doua cititoare a fost una destul de zen, incercand sa pun in practica ceea ce am invatat zilele trecute: sa nu ma simt criticata, ci sa iau totul ca pe un feed back venit din partea celor care isi aloca timp sa lase un comentariu la respectiva scriitura.

Din pacate, trebuie sa recunosc ca sunt destul de afectata, pana acum am mai fost combatuta si pe blog, dar intotdeauna disputa s-a desfasurat cu argumente bine dezvoltate, fara sa existe atitudini jignitoare si remarci ofensatoare. Aici nu-i numaram pe cei care m-au injurat, aia exista si vor exista oricand. Iar acum ma gandesc serios sa renunt la ceva ce-mi place, doar pentru ca nu stiu daca sunt pregatita sa fiu calma si placida in continuare, sa nu bag in seama micile rautati gratuite ale celor care ma citesc.

Insa, deocamdata, voi scrie acolo in continuare, pentru ca mi se pare un proiect minunat, pe care il voi sustine oricum, chiar daca fac parte din el sau nu.

Tweet