Aveti impresia ca ne controlam alegerile?
In contextul actual al politicii de la noi din tara, cred ca aceste doua filme pe care vi le voi recomanda in randurile de mai jos sunt mai mult decat potrivite pentru a fi vizionate zilele astea. Neaparat in aceasta ordine.
Wag the Dog (traducerea in romana – Inscenarea, dar o traducere aproximativa ar fi “scutura cainele” – cu alte cuvinte, daca nu poti face cainele sa dea din coada, il scuturi pe el, sa dai impresia ca da din coada) e un film despre politica si scenariile care se fac pentru ca lucrurile sa iasa “asa cum trebuie”, despre cum niste alegeri pot fi manevrate exact ca scenariul unui film.
Nu fac un rezumat al filmului pentru ca e destul de dificil sa cuprinzi in cateva fraze toata ideea, insa va rog din suflet sa-l vedeti, daca nu l-ati vazut. Mie mi-a placut in mod deosebit finalul, e un final in care ni se arata cat mai simplu se poate ca si oamenii mari, care fac lucruri marete, sunt totusi oameni si isi doresc recunoastere pentru ceea ce fac, vor ca lumea sa stie ca operele lor de arta, cel mai bun lucru pe care l-au facut in toata viata lor, e facut de ei si nu de altii.
Distributia e impresionanta, ia uitati mai jos trailerul:
Cel de-al doilea film e The Ides Of March, aceeasi idee, cea a manipularii maselor. Cu ce e diferit fata de Wag the Dog? E mai personal si pune mai mare accent pe vietile devastate ale oamenilor care fac alegerile gresite si carora viitorul li se naruie intr-o clipa. O copila care ramane insarcinata cu un director de campanie candidatul (noroc ca am cititori mai atenti decat mine, multumesc Dan) si intr-o relatie “fara obligatii” cu adjunctul directorului de campanie prea plin de el si care isi uita loialitatea. Mi-a ramas in cap o replica din film, pe care o redau cu aproximatie: “in politica, acolo unde toata lumea minte pe toata lumea, tot ceea ce ne ramane e loialitatea.”
Trailer:
Si ca un bonus, recomand si Spinning Boris, daca nu l-ati vazut inca.
Tweet
Eu cred ca un popor educat poate sa-si controleze alegerile. Desigur, daca mai mult de jumatate din alegatorii care voteaza efectiv nu au un minim de educatie civica si voteaza cu picioarele sau dupa punga, controlul respectiv nu mai functioneaza. Eu as vrea o mai mare implicare a cetatenilor in procesul legislativ, dar cand vad lipsa de respect a alesilor (tot o deficienta aparuta din lipsa unei educatii civice) inteleg lehamitea de a lupta cu morile de vant. Protestele actuale sunt si raspunsul la nesimtirea clasei politice obisnuite sa ne trateze cu aroganta. Cred ca se poate exercita un anume control al alesilor daca va exista o societate civila apolitica si atenta la derapajele alesilor.
Dan, iti multumesc pentru comentariu, dar aici nu vorbim despre politica, ci despre doua filme
Pai filmele nu se inspira din realitate?… de fapt am incercat sa dau un raspuns intrebarii din titlu. Tocmai am vazut al doilea film dar ramasesem cu impresia ca tanara respectiva ramasese insarcinata cu Morris si nu cu directorul de campanie (scuze pentru spoiler).
Pai daca ai vazut filmul, ti-ai fi dat seama ca Morris era adevaratul director de campanie, ale lui erau toate ideile, din cauza asta adversarul a vrut sa il inlature.
Sa zicem ca e asa cum spui tu, desi eu am unele rezerve. Fraza respectiva tot falsa ramane pentru ca Morris joaca rolul candidatului, si nu pe al directorului de campanie prea plin de sine si care isi uita loialitatea. Sau ai incercat sa-mi raspunzi ca un politician?
Stai stai ca am gresit eu :))) (vezi, niciodata n-am fost prea buna cu numele). Eu am inteles ca ramasese insarcinata cu tanarul adjunct al directorului de campanie, ala care a tinut discursul cu loialitatea. Morris doar se intalnise cu ea o data, dupa care a sunat-o in toiul noptii. Ai dreptate.
LOL. Te-ai prins, a? 😛
Filmul The Ides Of March l-am vazut intamplator la o colega de facultate, dupa cateva faze m-a prins complet filmul! Evident ca am ramas pana la final sa il vad, dar nu stiam ca asa se numeste. Mersi 😀