Cand nu e ce pare a fi

Acum ceva timp credeam ca oamenii se impart in doua categorii: buni si rai. Da, exista trasaturi de caracter care pot fi definite ca fiind “bune”, in orice om. Si despre asta vreau sa vorbesc, despre toleranta pe care fiecare dintre noi ar trebui sa o aiba atunci cand cei din jur nu sunt asa cum ne-am astepta sa fie.

Mi se intampla, rar ce-i drept, sa intalnesc oameni care isi arata doar fata de mine latura mai putin frumoasa a personalitatii lor. Fata de ceilalti sunt calzi, deschisi, iubitori, prietenosi, dar cand sunt doar cu mine, is permit sa fie artagosi, incisivi, acuzatori. Poate ca nu m-ar afecta asta si poate ca m-ar bucura, deoarece asta ar insemna ca fata de mine pot sa fie ei insisi, dar atunci cand rautatea asta se manifesta prin acuzatii gratuite, atunci mi se face putin lehamite. Si e cumva trist ca oameni in care crezi si pe care doresti sa ii sustii din toata inima, ajung sa te acuze tot pe tine pentru ca ei se poarta de rahat.

Evident, se intampla si invers. Oameni pe care ceilalti ii vad rai, fara scrupule, care nu merita nici cat o ceapa degerata, ajung, in situatii limita, sa demonstreze ca au o inima mai mare decat au crezut ceilalti. Desigur, asta nu se intampla cu toata lumea si is dezvaluie aceasta latura a personalitatii lor unui grup restrans de oameni si numai atunci cand au foarte mare incredere.

Mama imi spunea odata ca niciodata nu ajungi sa cunosti oamenii de langa tine. Ca te pot dezamagi sau, din contra, surprinde placut, chiar si dupa 20 de ani sau mai mult. Eu am invatat ca trebuie sa am rabdare cu toti cei din jurul meu, atunci cand simt ca merita sa fac efortul asta si ca nu gresesc atunci cand intorc celalalt obraz, cateodata. Si ca toleranta mea nu e neaparat prostie, ci credinta ca fiecare om are ceva bun in el, care se va dezvalui, la un moment dat. Dragostea catre ceilalti nu se da la nivel declarativ, cu vorbe si imbratisari desuete, cu apelative de genul “iubitaaaa, ce faci?” (cum am vazut ca se poarta, mai nou). Niste brate deschise se simt in atitudine si in credinta ca toti cei de langa tine vor sti ca esti un pilon pe care se pot sprijini oricand, la nevoie, chiar si numai pentru a-si trage sufletul o secunda.

Toleranta n-a omorat pe nimeni si eu am constatat ca nu ma pot schimba, oricate suturi as primi. Doar ca am invatat ca, atunci cand bocancul se indreapta spre gura mea, trebuie sa zambesc, sa intorc spatele si sa pastrez in minte doar amintirea frumoasa care m-a facut sa intind mana.


2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *