Atatia oameni au fost aseara in The Note la spectacolul DeKo. 400 de oameni care au ras, s-au simtit bine si au aplaudat pana i-au durut palmele. Un cuvant pentru a descrie ce a fost acolo? Incendiar. Timisoarei i-a fost tare dor de DeKo si asta s-a vazut cand, la final, toata lumea aplauda la unison.

Si cand vezi asa o reactie din partea publicului, nu te astepti ca mai apoi, stand de vorba cu cei care au scos din casa atata puhoi de lume intr-o luni seara, sa ti se spuna ca “nu, noi nu suntem artisti; suntem oameni ca voi toti, doar ca noi stim sa radem de ceea ce ne face sa plangem; intre comedie si tragedie nu e decat o linie foarte subtire, pe care noi am invatat sa o trecem” (Costel)

DeKo, multumim, si speram sa nu mai treaca un an pana ne vedem din nou aici.

Sambata asta am fost la “Noaptea devoratorilor de publicitate”. Imi doream de foarte multa vreme sa particip la un eveniment de genul asta, mai ales ca editia din acest an avea in deschidere Trupa DeKo (cine ma cunoaste, stie ca sunt fan declarat de stand-up comedy). Lume multa, pe afis scria “sold out” de vreo cateva zile, sala Filarmonicii Banatul devenise neincapatoare (in primul rand din cauza numarului de scaune puse in plus de catre organizatori). Teo de la DeKo - savuros, cu marketing-ul (aproape) in buzunar, am aflat mai tarziu ca a fost copy writer timp de un an si jumatate.

Calupurile publicitare, 5 la numar (eu am vazut 3 bucati si ceva), interesante, nu foarte grupate pe teme decat de la jumatatea celui de-al doilea calup. Daca in prima parte a noptii au fost multe spoturi care au smuls aplauze privitorilor, in cea de-a doua parte am observat o plictiseala in grup, data de ora tarzie si de reclamele fara sens (sau poate doar eu le vedeam asa, desi ma indoiesc). more…

Frank si Bono..superb

Pentru ca ma chinui de cateva saptamani sa gandesc o campanie de promovare, m-am apucat de citit si vizionat diverse chestii si acum o sa incerc sa fac un top al celor mai reusite reclame (strict in opinia mea). Daca aveti sugestii..le astept cu interes

Locul 5

Locul 4

Locul 3

Locul 2

Locul 1

Articol scris de Daniel. Noi ne facem cafeaua singuri, asa cum ne place!

Sunt in jurul meu atatea papusi incat la un moment dat consideram ca sunt o papusa si eu. Am incercat mereu sa-mi fac stapanii fericiti si chiar pot spune ca am reusit. Numele meu este Paquita, sunt “moapsa”, cum le place unora sa zica. Am aparut in viata “alor mei” acum doi ani de zile, cand prima mea stapana a decis ca se marita si nu mai poate avea grija de mine… am inteles asta, oricum nu-mi acorda atentia pe care o merit!

Am ajuns timida si speriata in noua casa, acum sunt fericita aici! Totusi nu pot intelege de ce nu am voie sa rod mugurii plantelor, de ce nu am voie sa stau in pat cand vreau… Lumea zice ca sunt cam prostuta… Hm… asigur lumea asta ca doar fata o am de prostuta, eu incerc sa fiu cat mai inteligenta!

La capitolul mancare… aici am de comentat… Mananc doar “boabe pentru caini”, este oribil! Cand sunt scoasa in curte fug grabita la castronele prietenilor mei, cainii din curte, care primesc zilnic bunatati unsuroase, gatite de stapani… Eu nici la dieta nu sunt, nici prea grasa! Doamne ca buna-i mancarea vecinilor! Tremur cand vad un castronel cu “cate ceva”… Sunt fericita! Dorm toata ziua, ma joc, rod cate un cablu uneori… Voi ati putea suporta o astfel de moapsa ca mine?

Urmariti pe blogu’ lu Teo doua filmulete haioase si dureros de adevarate despre ceea ce inseamna advertising-ul. M-am recunoscut in unele situatii si cred ca nu numai eu

Mi-am inceput weekend-ul cu munca (nici n-as putea altfel), iar sambata seara, pusa pe chefuit dupa o saptamana de munca intensa, am mers la spectacolul Showtime din Bunker. Lume multa, agitatie, apare Veve cu gasca si incepe a ameninta ca daca nu-i place, pe mine ma va certa crunt :D. N-a fost cazul, toata lumea s-a distrat si s-a simtit bine.

Despre spectacol nu pot sa spun decat ca am ras cu lacrimi si m-au durut palmele de la aplaudat. Desi ii stiu deja de ceva vreme si mai cunosc unele momente pregatite de ei, felul lor de a se comporta pe scena este intotdeauna unic la fiecare show. Nu sunt vreun critic de stand-up comedy, nici nu cunosc foarte multe trupe de gen de la noi din tara, dar pot sa spun ca baietii astia sunt tot mai buni cu fiecare aparitie si s-au dezvoltat foarte bine ca trupa, bineinteles fiecare cultivandu-si personalitatea in stilul de interpretare: Neuronu - organizat si cu pareri bine definite despre ceea ce il inconjoara, Cristi - intelectualul zapacit care gaseste subiect de misto cam peste tot, Bordea - miserupistul aparent, al carui subiect favorit il constituie povestile despre el sau familia lui. Aplauze inca o data si speram sa mai vina sa ne mai incante cat de curand.

Ehee…spectacole, apoi chef in club, stat pana dimineata, duminica mi-a fost cam greu sa ma remontez, dar mi-am spus ca n-o sa-mi petrec duminica stand in casa asa ca mi-am luat o prietena si am plecat la lancezit in Piata Unirii, am mancat si am baut fresh-uri de toate felurile pana cand au mai venit si altii, ne-au luat de acolo si am plecat in alta parte (ne-a prins si ploaia intre timp, asa ca am ajuns la celalalt local uda leoarca, dar foarte fericita ca ma racorisem de la ploaie). Una peste alta, am ajuns acasa foarte tarziu (din nou), cu o carafa de vin in plus fata de ce bausem pana atunci, dar vesela ca am avut un weekend perfect. Aproape.
In poza, de la stanga la dreapta: masinutza lui Bogdan, Adrian, Remus, Daniel, Neuronu, Hermina, eu, Cristi, Blogovici

Vine Showtime, din nou, la Timisoara. Neuronu, Cristi si Bordea ajung aici maine seara - 26 iulie -  la ora 22, in Bunker Club (asta e clubul de sub Bierhaus, in Unirii, pentru cine nu stie), hotarati sa faca din nou spectacol, asa cum au facut-o de fiecare data.
Sper sa ne vedem acolo in numar cat mai mare, ca nu se stie cand ii mai vedem pe aici, chiar daca ne-au obisnuit cu vizite mai dese, dar tot omu’ isi mai ia si un concediu…

Ma uitam aseara pe CNN la The Daily Show si m-am distrat teribil urmarindu-l pe Jon Stewart cum face misto de mass-media fatarnica a Americii. The New Yorker a avut “neobrazarea” de a publica o caricatura care il infatiseaza pe candidatul la presedintia Americii, Barack Obama, imbracat in islamist terorist si pe nevasta-sa cu un Kalashnikov in mana. Televiziunile, ziarele, analistii, au sariti ca arsi cu ceara, condamnand “nesimtirea” avuta de publicatia mai sus mentionata.
Insa mi-a placut reactia lui Jon Stewart, care incerca sa explice tuturor ca e un desen, o caricatura, ca asta-i roulul unei caricaturi, sa ia la misto si sa puna un zambet (ironic sau nu) pe fata tuturor…dar la cat sunt de prosti americanii, nici nu ma mir ca au avut o reactie atat de idioata.
Oricum, mi-a placut show-ul (care are in componenta lui si spectacole “Comedy Central”) asa ca probabil ca o sa-l mai urmaresc si de acum inainte.